Poezie Înţelepţii lumii

Sunt atâţia dumnezei,

Ce lumea au cârmuit,

I-a înălţat în drumul ei

Şi tot ea i-a coborât.



Voi ai lumii înţelepţii

Plini de fală şi mândrie,

Când prea sus vă înălţaţi,

Ştiinţa voastră-i nebunie.



În gândirea minţi proastă,

Vai,ce rău vă înşelaţi,

Când credeţi că-n mâna voastră,

Frâul lumii voi luaţi.





Umbra morţi-ncet se lasă

Peste minţile senile,

S-ar părea că nu le pasă,

Când trec nopţi numără zile.



Începutul şi Sfărşitul,

El domneşte-n univers,

Chear de nu-i asculţi Cuvântul,

El dictează-a lumii mers.



Gustă dragostea supremă,

Dragostea de Dumnezeu,

Astăzi încă te mai cheamă,

Nu va fi aşa mereu.



Domnul s-a ndurat de tine ,

Ţi-a întins prin har o mână,

Ea te va schimba în bine,

Din ţărână în lumină.