Poezie CA PIETRE VII

CA PIETRE VII...



Ca pietre vii în Biserica iubită

Ne facem datoria: o slujim

Şi-o vrem ca la-nceput: albită

Că-n ea ne odihnim, ne-adăpostim,



O vrem ca la-nceput: vitează

Să poată înfrunta orice puhoi,

Să îşi trimită-n beznă sfânta Rază

Cu dulcele mesaj al vieţii noi.



Ea s-a format în lupte grele

Cu cetele de îngeri ce-au căzut,

Ce-au locuit cândva mai sus de stele

Dar nu s-au mulţumit cu ce-au avut.



A triumfat prin veacuri de prigoană

Purtând al Sfintei Cărţi Cuvânt

Ce dă la oameni sfânta mană

Şi îi îndrumă spre noul legământ.



Divinul plan a conceput-o-n slavă

Cu-n scop precis: s-atragă la Hristos

Pe cei închişi ca-ntr-o epavă

Ce stau departe de neamul credincios.



Cu patos răspândeşte Vestea bună

În orice plai, în orice continent

Proclamă Adevărul, loveşte în minciună

În mediu-acesta rece, turbulent...



Secularism, doctrine false, Holywood

Se năpustesc cu ură s-o distrugă

Dar ea învinge-n veacu-acesta crud

Prin jertfă necurmată şi prin rugă.



A fost zidită pe o temelie tare:

Divinul Logos, Cuvântul revelat

Să poată stinge săgeţile-arzătoare

Lansate din incintele negrului regat.



E bastion ce apără credinţa,

Principiile sacre din divinul Cod

De-i împlinim în fiecare zi cerinţa

Vom beneficia de binecuvântatu-i rod.



E-aceeaşi ca-ntrecut: distinsă

E-o instituţie ce nu se va schimba

C-o râvnă pentru cei pierduţi nestinsă

Va transforma vieţi şi va misiona,



Va smulge suflete din degradare

Şi va sădi în ele simţul sfânt

Va da multor rataţi recuperare

Şi-i va-ndruma spre Rai cu cânt.



În sânu-i primitor oricine poate

Afla odihnă, pace şi-adăpost

Să poată depăşi teama de moarte

Şi să-nţeleag-al vieţii rost.



Acei ce i-au descoperit comoara

Au renuţat la lume, la păcat

Păstorul blând le-a uşurat povara

Şi cu cerescul Tată i-a-mpăcat.



Veniţi, deci, s-o cinstim prin adorare,

Să o păstrăm curată... ca-n trecut

Ea-nfăptuieşte cucernică lucrare,

Ea-i pentru noi Betel şi scut...



Ne-a echipat să îi purtăm solia

În zonele urbane, în zone de la sat

Să aibă bune roade mărturia,

S-accepte mulţi pe Cel ce-a înviat.



Ne dă la toţi lumină pe cărare

Ce părtăşii ne dă, ce viziuni!

Şi ştim că fără ea nu e scăpare

În lumea ce abundă-n urâciuni.



Orice s-ar întâmpla nu încetăm

Să activăm, să Îi muncim ogorul

Stindardul ei mai sus să-l înălţăm,

Să ne urmăm cu drag Mântuitorul.



Ca pietre vii ne facem datoria

Slujind Biserica prin darul dat

C-aşa putem continua călătoria

Pân’ ne-ntânim cu-al nostru Împărat.





George Cornici/ 18 August,2007

Cu ocazia Convenţiei din Kitchener,

Canada, 31 August-2 Septembrie, 07