Poezie Iertare!

Iertare!



Am cazut in desnadejde

Si in amar pacat.

Nimeni nu poate-ntelege

Cat sunt eu de vinovat!



Iarasi am gresit amarnic,

Sunt precum un condamnat.

Tot zelul mi-e zadarnic,

Voi fi chiar crucificat.



Pacatul cel viclean,

In lant m-a ferecat.

In fiecare an,

Mai mult m-a inglodat.



Acum, sunt dus la moarte

Caci nu am reusit

Sa lupt cu-a mele pofte,

In praf m-am prabusit.



Am fost atat de slab

In lupta aceea crunta!

Sunt parca mai firav...

"Tu omule, asculta!



Se-aude de departe

Venind pe-aripi de vant,

O veste de salvare

Si un vesnic Cuvant!"



Cu greu mi-am ridicat

Privirea spre zenit

Caci greul meu pacat

Cu ura m-a strivit.



"Se prea poate sa vina

O veste de salvare.

Se vede o lumina,

Dar nu pe-a mea carare.



Eu sunt prea vinovat

Si fara de putere!

Si mai departe am plecat

In lumea de durere.



Eram atat de istovit,

Si-atat de-ngandurat.

De pacat biruit

Si-n vina ingropat.



M-am prabusit sub vina

Si-am inceput sa plang.

Dar am simtit o lumina

Ce mi-a patruns in gand.



Am privit spre cer

Caci ma simteam pierdut,

Si am vazut un Miel

Pe-o cruce rastignit.



"Ce se intampla oare,

Eu sunt cel condamnat?"

"Tu ai primit iertare

Caci Isus te-a salvat!"



Atunci am aruncat degraba

Povara de pacat.

Cu fiinta mea cea slaba,

La cruce-am alergat.



M-am prbusit in tina

Si-am inceput sa plang.

Asa-am scapat de vina

Si-am inceput sa cant.



Eu liber sunt acum

Si renascut prin har.

Vreti sa stiti cum?

Totul a fost ca dar.