Poezie NU, NU PUTEM UITA...

NU, NU PUTEM UITA...



Nu, nu putem uita O, Tată

Că ne-ai primit în Turma Ta,

S-avem trăire minunată,

Să fim în binecuvântata ceată

Ce-n veci cu Mirele va sta.



Nu, nu vrem să uităm vreodată

C-am fost rebeli, străini de Cer,

Că ne-ai chemat şi-am zis îndată:

"Noi Te urmăm oriunde, Tată

Dă-ne acum voinţi de fier."



Cum să uităm acea privire

Cu care ne-ai întâmpinat

Când ne-ai găsit în prăbuşire?

O, ce-ndurare, ce iubire

Cum nimeni altul nu ne-a dat!



Ne-ai scos din groapa dezolării

Unde zăceam fără un rost

Eram în gheara nepăsării

Nu, nicidecum n-om da uitării

Ce-am devenit din ce am fost.



Nu, nu vom şterge din gândire

Ce am primit când ne-ai aflat:

Ardoare sfântă de slujire

Şi dor nestins de nemurire

Şi trai ceresc, imaculat.



Nu, nu putem uita cum Harul

Ne-a cercetat şi ne-a-nvăţat

Să ne construim altarul

Unde să ne-aducem darul

Pentru tot ce Tu ne-ai dat.



Da, ne vom aduce-aminte

Cum în ceasuri de urgii

Ale Tale dulci cuvinte

O, cerescule Părinte

Ne-au dat iarăşi bucurii,



Cum tot timpul în lucrare

Am simţit prezenţa Ta,

Cum ne-ai dat orientare

Spre Neprihănitul Soare.

Veşnic Ţie-Ţi vom cânta!



Nu, nu putem uita, O Tată

Că ne-ai atras din lumea rea,

Ne-ai adus în sfânta ceată

Şi ne-ai dat voinţă-n viaţă

Să urmăm ETERNA STEA.



Data: 23 August, 2007