Poezie Partea mea de mostenire

PARTEA MEA DE MOŞTENIRE...



Partea mea de moştenire

Nu-i la oamenii bogaţi

Ei nu dau neprihănire

Şi nu vor să-mi fie fraţi.



Partea bună...cea mai bună

(Partea mea de moştenire)

Poate inima s-o spună:

E cereasca fericire...



Cu nimica nu o schimb

Mi-a dat perspectivă nouă

Iar al împlinirii nimb

Mă inundă cu-a lui rouă.



Am destul: credinţa vie

Ce mă leagă de Hristos

Merg voios spre-mpărăţie

Cu alaiul credincios.



Nu doresc a lumii faimă

Mulţumit sunt cu ce am

Nu mai am în suflet teamă

Aparţin de sfântul neam.



La-ntâlnirea cu Mesia

Am primit cerescul dar

Vreau să-İ port supus solia

Că-i un scump mărgăritar.



Nu mă mai atrag în viaţă

Strălucirile ce pier

Ştiu că este-o Dimineaţă

Când mă voi trezi în Cer,



Ştiu ce mă aşteaptă-n Slavă:

Exaltări de nedescris

Nu-s acolo nori de pleavă

Ci splendori...cum este scris.



Nu-mi mai trebuie cununi

Ce-ntr-o zi se ofilesc

Am gustat din plin minuni

Şi acestea mă-ntăresc...



Ştiu precis unde-i răsplata:

Sus în plaiul făr-apus

Da, mi-e fericită soarta

Cu Isus...doar cu Isus!



Partea mea de moştenire

Nu-i în lumea de nevoi

Ci e Sus în strălucire

Unde merg sfinţii eroi.



25 August, 2007