Poezie Doua semne, doua stele, doua soapte...

In agonia timpului tarziu,

voi sunteti doua din ultimele semne

de mare importanta

ca mai presus de lumea de morminte

si de aceasta istorie fara iesire,

e doar un singur drum si-o singura speranta:

ca Dumnezeu este iubire!



Ma-ntreb:

De unde ati luat lumina

ca mai presus de bezna lumii

sa va desprindeti de sub stapanirea ei?

Si unde ati gasit putere sa va-naltati

deasupra veacului de slabiciuni?

Cand magazinele planetei

au de vanzare doar egoism

la preturi mult costisitoare

voi unde ati gasit iubire

cat astazi ingerii sa va cladeasca

asa Eden de fericire?



Voi sunteti marturie si cetate de scapare,

cu doua turnuri inalte de dreptate...

Spre capatul istoriei de miaza-noapte

voi sunteti doua din ultimele soapte

si-apoi

cand mana nevazuta a unui mesager

va scrie semnul de hotar

si inceputul imparatiei de iubire,



pe doua tronuri albe

facute din argintul biruintei

va veti gasi destinul:

Din doua stele - fluvii de lumina;

Din doua soapte - simfonii de slava,

Din doua semne - un univers de bucurii

si dragoste dumnezeiasca

pe care le veti sti descrie

doar atunci

si doar in limba ingereasca...