Poezie Pribeag al sortii

O tu,pribeag al sortii,tu vesnic oropsit

mergand p drumul vietii mereu nefericit

cautandu-ti fericirea...n-ai s`o gasesti,

oricat ai cauta comori,femei,barbati,palate

sunt o minciuna toate.



Din cand in cad o clipa amagitoare

si peste scurta vreme din nou descurajare.

Ai obosit p care si nu vrei sa mai lupti

e grea lupta cu viata si nu mai poti s`onfrunti.

Traiesti mereu cu gandul ca maine-ti va fi bine

si nu vrei sa accepti ca`i mare inselaciune.

Trecura anii buni din viata ta...si inaintand iti pare tot mai grea,

dar la final ce`o fi...si`ti zici...in fine!

un gram d fericire o fi si pt mine!

Si acum o intrebare:

NU INTELEGI TU OARE...CA VIATA FARA DUMNEZEU E NUMAI INTRISTARE???