Poezie Noul Legământ (1)

Legea izbăvea în parte

Și multe vieți fără de vină

Din animalele curate

Erau jertfite ca să țină

Sufletele mai curate

Dar omul, zilnic se întină!



Așa că-n Vechiul Legământ

Jertfele erau repetate

Dar poporu-era sfințit

Doar pentru a sta în curte

Nu și în Locul preasfânt.



O deplină răscumpărare

Prin Lege, nu-era cu putință.

Ea, dădea o neprihănire

Care ținea la distanță

De-a Domnului strălucire,

De putere și de viață.



Dar a venit Domnul Isus,

Soarele Neprihănirii;

Pe Sine jertfă S-a adus

Pentru păcatul omenirii

O jertfă mult mai presus

Cu harul desăvârșirii.



Și această jertfă sfântă

Poate să ne curățească.

E unică și desăvârșită:

Vrednică să înnoiască

Ființa de păcat strivită



Și să dea o nouă viață

Acelora ce o primesc,

În inimă, prin credință

Și-a-L urma se hotărăsc

Pe Isus cu-ntreaga ființă.



Acum, în Noul Legământ,

Poporul răscumpărat

Poate fi continuu sfânt

Odată ce-a fost curățat

Prin jertfa Mielului Preasfânt.



Oh, e nespus de frumos

Că Legământul încheiat

Prin Domnul Isus Hristos

Din temelii a înlăturat

Pe cel Vechi și-armonios

Cu Dumnezeu ne-a împăcat.



În moartea Domnului Isus

Două lucruri se întâlnesc,

Unul este sfânt, de sus

Iar celălalt e omenesc:

Tot ce moarte ne-a adus

Cu tot ce-I Dumnezeiesc.



Adică: A noastră răutate

Cu tot păcatul omului,

Și a Domnului dreptate,

Se-ntâlnesc în moartea Lui

Care le-mpacă pe toate.



Să ne-aducă mântuirea

Domnul Isus a gustat

Și a sorbit amărăciunea

Întregului nostru păcat

Împlinind tot ce cerea

Justiția Domnului Preaînalt.



Prin sângele Său vărsat

În locul nostru pe cruce,

Pe deplin a curățat

Tot ce putea să ne spurce

Și-n Locul preasfânt a intrat



Deschizând orice perdea

Pentru-aceia ce-L primesc

Și viața vor să-I predea.

Toți aceștia împărățesc

Cu El pe Tron, deapururea!



Zaragoza 28/06/2012

de Ioan Hapca (Ionică)