Poezie Cântarea celor 24 de Bătrâni

Cântarea celor 24 de Bătrâni



(Cuprinde Ap. 4. 11; 5. 9-10, 13.)



Când pe Tronul de domnie,

Şedea-n culori de curcubeu

În iaspis şi sardiu din vecie,

Era, Cel ce este Dumnezeu.



Împrejuru-I, unde-i scaunul,

Douăzeci şi patru de bătrâni,

Se închinau cu toţi, ca unul,

Aruncându-şi ale lor cununi.



Ei cântau pe vocile cereşti:

,,Doamne, etern Dumnezeu,

Vrednic eşti, ca să primeşti

Gloria şi mareţia-n jubileu!’’



,,Să primeşti toată puterea

Doamne, c-ai răscumpărat,

Oameni, dându-le înfierea

Prin Harul Sfânt, minunat!’’



,,Căci Tu toate, ce-ai făcut

Prin puterea-Ţi, stă-n fiinţă!

Şi-orice Doamne-i cunoscut

Stă prin scumpa Ta voinţă!’’



,,O! Slăvit veşnic, Împărate,

Fii, că eşti şi Drept şi Sfânt!

Preamărit prin slavă-n toate,

Şi sus în cer, şi pe pământ!’’



,,Căci Tu-ai fost înjunghiat

Ca să-Ţi strângi al vieţii rod,

Un popor sfânt, ce ai salvat

Din orişice neam şi norod!’’



,,O! Şi l-ai făcut o Împărăţie

De preoţi pentru Dumnezeu,

Şi-un nou pământ în bucurie

Vor stăpâni în veci mereu.’’



,,Doamne, iată vrednic eşti

Să întinzi puterea, bogăţia,

Să ai mărirea-n slăvi cereşti

Ca şi înţelepciunea şi tăria!’’



,,Acelui ce pe Tronu-I şade,

A Lui Dumnezeu, gloria-I fie!

Iar Mielului, cinstea se cade

Şi guvernarea, în veşnicie!’’



Flavius Laurian Duverna

22 august 2007