Poezie Dragă Cornele...

Suntem prieteni buni de când ne ştim,

Din vremea tinereților rebele,

Şi ca prieteni şi-astăzi ne iubim

Dar nu suntem ce-ar trebui să fim,

Adică fraţi, dar în Isus, Cornele.



Prieten drag, aş vrea să ştii că eşti

Tema fierbinte-a rugăciunii mele

Şi crede-mă, fără să te-ndoieşti,

Că ceru-aşteaptă să te pocăieşti,

Să te întorci la Dumnezeu, Cornele.



Ai încheiat un legământ, cândva,

Şi ai făcut în clipele acele

O bucurie sfântă-n casa ta

Şi azi, privind din cer, de undeva,

Aşteaptă mama ta, sperând, Cornele.



Există încă lanţuri ce te ţin?

Ispitele-s prea mari, poveri prea grele?

Dar ai uitat că Tatăl tău divin

Transformă norii vieţii în senin

Când vii încrezător la El, Cornele?



Vino să guşti din sfinte bucurii,

Să simţi că sufletul ţi-e plin de ele,

Vino să vezi din nou cum e să fii

Părtaş cu ai lui Dumnezeu copii

La moştenirea cerului, Cornele.



Tu ştii şi crezi, dar nu este de-ajuns,

Ascultă azi a Domnului chemare

Şi lasă-te de glasul Lui pătruns

Ca să primeşti la frământări răspuns;

Cornele, eu te-aştept la adunare.



Cu drag, Felix