Poezie Te-ai născut

Te-ai născut în astă lume

Şi-ai lăsat chiar slăvi divine;

Coborât-ai într-o iesle

Ca să ne-aduci mântuire.



Ai lăsat chiar veşnicia

Pentru câţiva zeci de ani...

Să ne-arăţi Dumnezeirea

Şi să ne strămuţi în Rai.



N-a contat chinul, amarul,

Nici chiar moartea n-a contat!

Din iubire ai dat totul

Pentru omul vinovat.



Cine-ar fi putut aduce

Pace pentru păcătoşi?

Cine este sfânt ca Tine

Sus în Cer sau aici jos?



Sau cine-ar fi acceptat

Ca să bea întreg paharul,

Să se lase răstignit

Ca noi să primim azi harul?



N-a fost nimeni, drag Isuse,

Să se-asemene cu Tine;

Numai Tu putut-ai duce

Planu-ntreg la-ndeplinire.



Plan rânduit de Tatăl

Ca noi toţi să fim salvaţi

Şi să nu mai gustăm Iadul,

Ci să fim în Cer, iertaţi.



Astfel, S-a-ntrupat Cuvântul,

– Dumnezeu adevărat –

Sfântul, Dreptul, Prea-Înaltul,

Cel Mareţ şi Minunat.



E Isus Hristos – Mesia –

Fiul Tatălui din Cer

Care ne-a dat mântuirea;

Domnul, zis Emanuel.



Şi azi... cine înţelege

Ce s-a întâmplat în iesle

Acum două mii de ani,

Când El a venit din Rai?



Ce înseamnă azi Crăciunul

Pentru omenirea-ntreagă?

Doar cadouri, brad, zăpadă,

Sau Mesia – Salvatorul?



Ce înseamnă pentru tine,

Care-ai fost aşa iubit

De Isus, care-a murit

Ca să ai azi mântuire?