Poezie Dragostea Domnului

Dragostea Ta mi-ai arătat-o

În clipa-n care m-ai făcut;

Când mi-ai dat chipul şi suflarea

Şi într-un pântec m-ai ţesut.



Dragostea Ta am mai văzut-o

În anii-n care am crescut,

Căci m-ai ferit de multe rele,

Chiar dacă nu Te-am cunoscut.



Dragostea Ta a fost atunci

Când n-aveam sprijin şi-ajutor,

Iar Tu Te-ai îndurat de mine,

Ai fost un Tată iubitor.



Dragostea Ta eu am găsit-o

În multe binecuvântări;

Mi-ai dat tot ce-am avut nevoie,

Ba chiar mai mult: mii de-ndurări.



Dragostea Ta m-a copleşit

În clipa când eu am aflat

Că pentru mine ai murit

Pe Golgota crucificat.



Dragostea Ta m-a luminat

Când harul sfânt mi-ai dăruit

Şi m-ai făcut copilul Tău,

De Tată, Fiu şi Duh iubit.



Dragostea Ta m-a însoţit

În lucrarea Ta cea sfântă,

Mi-ai dat putere şi avânt

Ca să biruiesc în luptă.



Dragostea Ta chiar m-a uimit

Când am alunecat pe cale;

Nu m-ai urât, ci m-ai iubit,

Mi-ai arătat a Ta splendoare.



Dragostea Ta îmi dă nădejde

Că voi ajunge-n Cer la Tine

Şi chiar de voi slăbi pe cale,

Nu îmi fac griji, vei fi cu mine.



Dragostea Ta mă va conduce

În Paradisul minunat,

Unde voi fi cu Tine-n slavă,

Prin Duhul Slavei transformat.