Poezie Doamne, când?

Doamne, când vei veni la mine?

Te-aştept de mult cu-atâta dor...

Mi-e inima de doruri plină

Ca să Te văd, şi Te ador.



Târziu, când mă plec pe genunchi

Şi ruga spre Tine mi-o ’nalţ,

Mă cercetezi cu dulci fiori

Şi lacrimi îmi curg pe obraz.



Îţi spun: „Doamne, Te aştept cu dor

Să vii, să Te cunosc mai mult

Şi chiar de-ar trebui să mor,

Eu tot cu Tine vreau să rămân!"



Nu mai doresc nimic din juru-mi,

Toate sunt vid pe lângă Tin’;

Doar Fiinţa Ta s-o simt, de-a pururi,

Şi-n prezenţa Ta să mă închin...



Şi când gândesc că-i o fărâmă

Din ce va fi în veşnicie,

Dorinţa parcă se transformă

Devenind speranţă vie.



Dar ce păcat că sunt şi clipe

Când se micşorează dorul;

Atunci când lucrez pentru fire

Şi uit că Se întoarce Domnul...



Însă Tu iar mă înviorezi

Şi îmi îndrepţi gândul spre Tine,

Îmi spui din nou ca să veghez

Şi să gândesc la-mpărăţie.