Poezie Cântarea de jale a lui David

Cântarea de jale a lui David

( Pentru Saul si Ionatan)



(Cuprinde 2 Sam. 1. 19-26.)



Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale! Cum au căzut vitejii!

Nu spuneţi vestea în Gat, şi nu duceţi ştirea în uliţele Ascalonului,

Ca să nu se bucure fetele Filistenilor, că n-au fost războinicii trezi,

Şi să nu se bucure cei netăiaţi împrejur, asupra copiilor Domnului!



Munţi din Ghilboua! O, nici rouă, nici ploaie, să nu mai cadă pe voi!

Să nu fie nici câmpii care să dea pârgă pentru darurile de mâncare!

Căci acolo sunt aruncate scuturile vitejilor, cum se aruncă la gunoi,

Scutul lui Saul, ca şi când n-ar fi fost uns cu untdelemn, la adunare.



Dela sângele celor răniţi, învinşi în luptele pentru slava Domnului,

Dela grăsimea celor mai voinici, care acopereau iarba pe pământ,

Arcul lui Ionatan, n-a dat înapoi niciodată, nici în timpul somnului,

Sabia lui Saul, cea împărătească, nu se învârtea niciodată în vânt.



Saul şi Ionatan, viteji, ce s-au plăcut şi s-au iubit în timpul vieţii lor,

Nu au fost despărţiţi nici la moarte; ei erau mai uşori decât vulturii,

Mai puternici decât leii. Fiice ale lui Israel! Pe Saul, plângeţi-l cu dor!

Căci va îmbraca-n stacojiu şi podoabe; cu găteli v-acoperea nurii!



Cum au căzut vitejii-n luptă! Cum a murit Ionatan fără să cunoască!

Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea-n bucurie!

Dragostea pentru mine era minunată, faţă de dragostea femeiască;

Cum au căzut vitejii! Cum li s-au pierdut armele de luptă în bătălie!...



Flavius Laurian Duverna

21 august 2007