Poezie Tatal luminii

1. Tatăl pământului,

mi-a dat şi mie amurgul

să gust din pomul binelui şi-al răului

crescut şi-n inima mea

odată ce răsărise soarele

peste răspântia dintre bine şi rău.

Dacă n-aş fi avut acest întâi răsărit

aş fi plâns că e nedrept

să fiu muritor într-o lume

în care cerul nu se vede

cu ochii deschişi.





2. Tatăl pământului,

mi-a făurit haină de lut

şi mi-a zăvorât fericirea

acum câteva mii de ani

în grădina lumii,

cu copaci ce se-adapă

din sudoarea frunţii mele

şi-a altora;

ca să-mi iubesc mai mult inima

decât câldura hainelor mele.





3. Tatăl pământului mi-a dat lumina

pe care o văd numai eu,

şi-acei dezbrăcaţi de lumină

ce -au atârnat haine lor de-ntunerec

pe lemnul Fiului Său.

De-abia acum încep să-nţeleg

cu ochii închişi,

şi nu cu pământul,

că Tatăl meu, tatăl Pământului

este Tatăl Luminii.