Poezie Şapte uşi

La o uşă cu păcate

(Cum sunt toate...)

a bătut încetişor

mâna cea cu sfânt izvor

A bătut cu bunătate.

Însă omul, cu zăvor

era prins de Asmodeu

într-un somn adânc şi greu.



Şi-a bătut din nou la uşă

braţul dragostei divine.

- Cine bate? Cine bate?

- Eu sunt Leul care vine;

astăzi Mielul blând şi mut,

dat la moarte pentru tine.

- Pentru mine? Cum se poate?

Dar ce crimă am făcut?

Eu nu mint,nu fac trafic,

casa nimănui nu stric,

nu mă-mbăt. Nu trag tutun,

nu mă cert, nu mă răzbun...

Eu sunt omul cel mai bun.

La biserică mă duc...

şi la Paşti...şi la Crăciun...

Biblia...am...răsfoit-o...

hăt,de când eram un ţânc...

Şi zicând acestea, gazda

adormi şi mai adânc.



Şi-a bătut în altă parte

Călătorul milenar

coborât de pe Calvar.

- Este cineva la uşă?

zise-o voce cu ţepuşă.

- Eu, Cuvântul ce dă Har.

- Cum? Aici? La mine-n casă?

Eu sunt foarte ocupat.

Treburile nu mă lasă

nici măcar nu stau la masă.

Mă iertaţi, dar nu descui.

Cine are timp de sfaturi,

treaba lui!



Şi-a bătut Isus la uşa

unui om la fel de rău.

- Cine-i?

- Salvatorul tău.

- Salvator? Eu n-am nevoie!

Dacă-n cer, în tot înaltul,

la Iehova sau la Joe,

e un Rai mai sus de stele,

nu mă duc purtat de altul,

ci cu aripile mele!



Şi-a bătut la altă uşă

mâna marelui proscris.

Uşa s-a... întredeschis

- Cine-i şi cu ce dorinţă?

- Sunt de Tatăl Meu trimis

ca să vă aduc salvare

prin credinţă,

cum profeţii au prezis.

- Da, credinţa nu e rea...

Dar, de-i vorba de căinţă,

eu nu las credinţa mea!

Datina cea bătrânească!

Paştele cu miel, cu pască,

Anul Nou cu baclava,

peşte la Buna-Vestire. Uite, asta-i mântuire!

Să mă las ca rătăciţii

de atâtea vechi tradiţii,

de petreceri bunăoară,

de minciuna...necesară...

de o glumă...de-o ţigară

şi...de tot ce se iveşte?...

Să se lase cine-o vrea!

Îl priveşte.

Eu nu las credinţa mea!



Şi din nou, Acel ce-mbie

a bătut la alt cămin.

- O, Stăpânul meu divin,

ce înaltă bucurie!

Ai venit din Empireu

ca să vizitezi în treacăt

pe-un nevrednic cum sunt eu.

Uite, Îţi sărut sandala

ca Maria din Magdala,

după cum Ţi se cuvine.

Şi-acum... du-Te şi împarte

Vestea bună mai departe.

Şi... mai vino pe la mine...



şi Isus S-a dus să bată,

cu acelaşi dor în piept,

la o uşă depărtată.

- Domnul meu, de când Te-aştept!

Vino căci Ţi-am pregătit

o odaie miresmată

cea mai bună încăpere,

cu fotolii şi lăicere,

ca să stăm mai mult, mai mult...

Tu să-mi tâlcuieşti mistere,

eu să stau să Te ascult.

Intră dar, Lumină vie.

fagure de mângâiere!

Însă... n-aţinti prin casă...

ochii Tăi din alte sfere,

căci... e-atâta murdărie

prin unghere...



Iar la urmă Călătorul

a bătut la un pridvor.

Prin păienjenişuri sumbre

şi prin fum ameţitor,

se stârni un joc de umbre

se auzi un geamăt:

"Ajutor!Ajutor!"



Şi deodată

se cutremură pridvorul

de o luptă-nverşunată.

Ca năluci în văi deşarte,

umbrele loveau de moarte.

zângăniră geamuri sparte.

Apoi uşa a fost dată

la o parte.



- Doamne, hoţii mă sugrumă.

Uite-mă cum mă legară.

Casa mea... era un templu,

un Eden, odinioară.

Dar prietenii cu mască

au ştiut să mă-mbrâncească

în orgie şi în viciu -

şi din templul meu făcură

o tavernă şi-un ospiciu.

Vino, Doamne, dă-i afară!



Şi Isus, luând în mână

bici de funii şi curele,

iată-L... face-un pas cu ele.

Sare uşa din țâțână.

Cade lanţul pe podele.

Fug ca şerpii prin ţărână

toţi prietenii de rele.

fuga,pofta şi minciuna,

furtişagul şi beția,

îmbuibarea şi trufia;

fug... şi fug pe totdeauna.

- Doamne, sunt salvat! Sunt liber!

Casa mea a Ta e toată!

Nu mai pleci de-aici, Isuse,

niciodată!

Intră ca Stăpân pe veci.

Schimbă totul cum Îţi place,

fă ce vrei, dar nu mai pleci!...



Fericit şi plin de pace,

Domnul iute Îşi sumete

mânecile Lui de in.

Zboară sticlele de vin,

veştejitele buchete,

scrumiere şi brichete,

toată spuma de venin.



Da. A fost învins duşmanul!

Se înalţă-n soare schele...

Cu luciri de baionete,

bate,bate târnăcopul

în perete.



Lumea, plină de mirare,

trecători, prieteni, rude,

toţi se-ntreabă: Ce-o fi oare?

Iar Zidarul le răspunde:

"Deocamdată, demolare!..."