Poezie Dulce robie

(Deut.15:16-17)





Eu nu vreau să plec de la Tine,

În dragoste vreau să Te-ascult,

Străpunge-mi urechea,Stăpâne,

Şi-n slujba Ta veşnic mă ţine

Să-Ţi simt al iubirii tumult.



Nu,nu vreau să plec de la Tine,

Aici am găsit adăpost

La umbră de aripi divine

Şi-n toate-am simţit că mi-e bine

Când turn de scăpare mi-ai fost.



Străpunge-mi urechea de uşă

Căci Harul aici l-am simţit

Când,scos dintr-a nopţii cenuşă,

M-ai legat cu-a iubirii cătuşă,

M-ai spălat,modelat şi sfinţit.



De Tine mă leagă iubirea,

În slujba Ta vreau să rămân;

Afară e lumea,e firea,

Dar Tu îmi oferi mântuirea,

Al Tău sunt,iubite Stăpân.



Străpunge-mi urechea,Părinte,

Alături pe veci vreau să-Ţi fiu,

Chemări necuprinse-n cuvinte

Mă-ndeamnă spre sferele sfinte,

Sunt rob şi,prin Isus,şi fiu.



Amin