Poezie Atotputernic...

Atotputernic...



Atotputernic Doamne eşti

Din veşnicii, spre veşnicii,

Când Universul cârmuieşti

Cu-a sale lumi, din galaxii.



La ele-a Ta grijă veghează

Din numărul complet creat,

Ca-n haos, să nu se piarză

Căci toate sunt de admirat.



Şi când privesc la măreţia

În Cosmosul cel nesfârşit,

Mă duce gându-n veşncia

Puterii mari, când l-ai zidit.



Înconjurat fiind de mistere

Prin legi de sine stătătoare,

El astfel minţii mereu cere

Investigări alte-n cercetare.



Şi văd prin noi descoperiri

A-nţelepciunii ce tot creşte,

Cum taina marei plăsmuiri

Mărirea Ta-Ţi mărturiseşte.



Incontestabila-Ţi Divinitate

Tot Universul...o proclamă,

Şi sori, sisteme, ce-s create

În existenţa lor Te cheamă!



Flavius Laurian Duverna

19 august 2007