Poezie Aş vrea să fiu...

Aş vrea să fiu...



Aş vrea să fiu odată, acasă

În locul prea sfânt pregătit,

În ţara scumpă şi frumoasă

Cu lumea ei cea luminoasă,

Cu plaiuri verzi, necontenit.



Să fiu acolo, Doamne Sfânt

Dorinţa-mi e tot mai avidă,

Să pot să văd, acel pământ

Ce-l vei reface prin Cuvânt,

Unde nu-i spini şi pălămidă!



Şi-acolo, n-o mai fi blestem

Că Tu Doamne, l-ai purtat,

Pe Golgota şi-al crucii lemn

În ceasul jertfei cel solemn,

Când răstignirea-I acceptat!



Atuncea rodul muncii mele

Nu o mai fi cu trudă amară,

Cu amintiri din vremuri rele

Şi cu sudoare-n picuri grele,

Din zorii zilei, până-n seară.



Acolo, florile şi pomii cresc

Şi încântă-a ochilor privire,

Şi-n extaz sfânt le prvesc

Prin frunze ce ne amintesc

De cea mai verde primenire.



Flavius Laurian Duverna

19 august 2007