Poezie Aş vrea...

Aş vrea...



Aş vrea... aproape să fiu

De Domnul ce m-a iubit,

Mai lângă El, să mă ştiu

Din drumul vieţii pustiu,

Atunci când sunt ostenit.



Să îmi satur, setea mare

Când arşiţa prin căldură,

Varsă valuri de dogoare

Peste-orice suavă floare,

Peste tot ce e-n natură.



Nu vreau să mă ofilesc,

O! ci din stropii apei vii,

Vreau ca lujerul să cresc

Şi ca floarea să-nfloresc,

Şi verzi lanuri în câmpii.



Şi de-i zi şi de e noapte

Să ajung un spic bogat,

Lanurile de-or fi coapte

Prin minţi agere şi apte,

Grabnic, să fiu secerat.



Şi-adunat prin recoltare

Să fiu strâns şi vânturat,

Ca să fiu pus în grânare

La locul pentru păstrare,

Bob cu bob tot numărat.



Şi să fiu atunci aproape

De Hristos Domnul iubit,

Unde-i loc ce nu încape

Decât cel trecut prin ape,

Decât cel... ce-i pregătit.



Flavius Laurian Duverna

19 august 2007