Poezie Amintiri...

Amintiri



Din ceasul primei întâlniri

Cu Tine-Isuse prin Cuvânt,

Rămasa-mi, multe amintiri

Neşterse-n sufletul înfrânt.



Chemările...ce mi-ai făcut

Prin glas de sfinte melodii,

În inima-mi, ele-au născut

Şi-au reaprins mari bucurii.



Te-aflasem ca bun Păstor

Şi-ngrijitor de oi, bolnave,

Pe braţ, ca le duci iubitor

Ferindu-le de guri hulpave.



Şi-am început, a mă întări

Pe calea vieţii în speranţă,

În gând curat spre a nutri

Cea mai deplină siguranţă.



Îmi eşti şi Păstor şi Stâncă

De adăpost, în vreme rea,

În noaptea rece şi adâncă

Eşti mereu la dreapta mea.



Pe Tine, ca Stâncă-a vieţii

Am început ca să clădesc,

Muncind din zorii tinereţii

La casa-mi ce-o preţuiesc!



Şi cred că numai împreună

Construcţia-mi voi termina,

Aflându-mă pe calea bună

Spre gloria-Ţi, de-a lumina!



Flavius Laurian Duverna

19 august 2007