Poezie Am zăbovit...

Am zăbovit...



Am zăbovit, la glasul dulce

Ce-n dragoste mi-ai adresat,

Să-mi caut liniştea la cruce

Doamne-n haru-Ţi minunat!



Să îmi găsesc pacea dorită

A sufletului trist,...şi-apăsat

Şi-n viaţa-mi vagă, chinuită

Să-mi torni balsam de alinat.



Când chemarea, pe deplin

Am înţeles,...şi-am priceput,

De unde sunt, de unde vin,

Doamne atunci am început,



Să înţeleg, iubirea-Ţi mare,

Speranţa toată, să îmi pun

În mila Ta, cea-ndurătoare;

Din lacrimi,...bucurii s-adun.



Călătorind, pe drumul vieţii

M-am avântat peste necaz,

Şi-am dus din zorii tinereţii

Un jug,...pe fragilul grumaz.



Tăcând, pe cale l-am purtat;

Umpluta-mi gura cu ţărână,

Când a fost greu m-ai ajutat

Prin harul sfânt la îndemână.



Te-am implorat cu stăruinţă

Şi Te-am rugat ca ne-ncetat,

Să-mi măreşti mica credinţă

Şi-n suflet har mi-ai picurat!



Flavius Laurian Duverna

19 august 2007