Poezie Am fost odată un pribeag

Am fost odată un pribeag



Am fost odată un pribeag

Şi rătăcind pe drumul vieţii,

Te-am întâlnit, Isuse drag

În anii scumpi, ai tinereţii!



Când eu nu Te cunoşteam

Nutream gândirile deşarte,

Spre alte scopuri, năzuiam

S-ajung de ele să am parte.



Să-mi fac în viaţă-un viitor,

-Un ideal, de mult gândit-,

Când deodată, întâmplător,

Chemarea dulce, am auzit.



Şi-atunci-n-a vieţii pribegie

Eu glasul sfânt am ascultat,

Şi-al Tău Cuvânt în duioşie

M-a sfătuit şi m-a-ndrumat.



Mi-a fost o candelă aprinsă,

Mi-a fost lumină pe cărare;

Din taina veşnic necuprinsă

Mi s-a ivit, iubirea-Ţi mare!



Si-am început, ca să-nţeleg

Rostu-mi, pe acest pământ,

Şi-n taina crucii, să-l dezleg

Prin minunatul Tău Cuvânt!



Flavius Laurian Duverna

19 august 2007