Poezie Muntele Măslinilor

„Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer." (Fapte 1:11)

„Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor..." (Zaharia 14:4)



Parc-a fost ieri când paşii Tăi, Isuse,

Urcau în taina serii prin grădini;

Se ascundeau şi umbrele, supuse,

Când focul rugăciunilor aduse

Se înălţa spre cer dintre măslini.



Un munte era martor rugii Tale,

Un adăpost în noapte, efemer,

Când ale rugăciunilor petale

Se deschideau ţâşnind în osanale,

Căci Tu vorbeai Părintelui din cer.



Acelaşi munte-avea apoi să fie

Martorul despărţirii de pământ,

O despărţire de vremelnicie,

Când ai plecat din nou în veşnicie

Ca să trimiţi din slavă Duhul Sfânt.



Parc-a fost ieri, dar şi mâine urma-va

Pe muntele aceloraşi măslini

Pe care iar piciorul Tău călca-va

Când Te vei coborî cu toată slava

Şi pacea veşnică din înălţimi.



Cu ochii pironiţi spre cer Te-aşteaptă

Cei care Te-au simţit cu-adevărat,

Ce-au cunoscut iubirea-Ţi minunată

Şi ştiu că Tu, venind, vei da răsplată

Închinătorilor în duh curat.



Pe Muntele Măslinilor stă ceaţa

Şi ambiguitatea lumii reci,

Dar ştim că arătându-Ţi aici faţa

Vei readuce strălucirea, viaţa

Şi stăpânirea păcii-n veci de veci.



Amin

Vulcan, 18 aug. 2007