Poezie Marea trimitere

(Matei 28:19-20)



Timpul se scurge, fluviu-nvolburat,

Ducând evenimente în uitare,

Însă memoria le-a consemnat

Pe cele ce pământul le-a schimbat,

Fapte ce au urmări nepieritoare.



Să ne oprim, privind înspre trecut

La început de eră-n Galileea,

La un eveniment bine ştiut

Din multele care s-au petrecut

Pe locurile-acelea-n vremea-aceea,



Când pe un munte Domnul înviat

Înconjurat de mica Lui oştire

(Cei unsprezece care L-au urmat),

O nouă strategie i-a-nvăţat:

De-a cuceri pământul prin iubire.



"Duceţi-vă, le-a poruncit Isus,

Ducând în beznă sâmburul luminii

Şi de la răsărit pân-la apus

Să faceţi ucenici, precum v-am spus,

Să-i botezaţi în Numele Treimii."



Din pisc în pisc sunând, din deal în deal,

Ecou reverberat din stâncă-n stâncă,

Dus prin milenii de al vremii val

Se-aude şi azi, tot mai actual,

Îndemnul de atunci, valabil încă.



Să ne-nrolăm în oastea lui Isus

Şi pentru El să cucerim pământul;

Suntem ai Lui, însă atâţia nu-s,

Să îi salvăm ducând ce-avem de dus,

Adică ceea ce-am primit: Cuvântul.



"În toate zilele Eu sunt cu voi"

A mai rostit Isus în Galileea,

Şi azi, simţind puterea Lui în noi,

Să fim în lupta dragostei eroi

Căci pentru focul ei purtăm scânteia.



Amin

Vulcan, 17 aug. 2007