Poezie PE STANCA

PE STANCA



O picatura de apa

Se prelinse-nfrigurata

De pe pervazul cu zapada

Dar se si opri de spaima.



Gerul turbat

Furios a-ncercat

S-o prinda in mreje

Si-n chingi sa o lege.



Picatura cea mica

Cuprinsa de frica

A inghetat

Dar nu s-a schimbat.



A ramas cristalina

Si-atat de divina.

Nu s-a inchis la culoare

Ci doar a devenit mai tare.



***



Tot asa si un crestin

Daca a trecut prin chin,

Daca raul cel turbat

Sa-l lege a incercat,



El a ramas neschimbat

De Isus ancorat.

Nu s-a schimbat la culoare

Ci a devenit mai tare.



Pe Stanca fixat,

De ploaie udat

Si chiar chinuit

Va fi neclintit.



Dar omul de tina,

Inglodat in vina

Va putea oare

Sa ramana tare?



Da, sigur ca poate

Daca sta aproape

De Stanca divina

Ce straluceste-n lumina.



Caci Stanca-i solida

Si e neclintita.

Atat cat vor ramane una

Nu il va clinti furtuna.