Poezie Credinta lui Petru

Doamne, ei au fost cu Tine, Te-au vazut, Te-au pipait,

Poalele camasii Tale le-au atins, Ti le-au simtit,

Te-au vazut cind in multime, vindecai doar cu-n cuvint

Si Ti-a fost de-ajuns o vorba, sa scoli mortul din mormint.

Au umblat cu Tine-alaturi, zi de zi si ceas de ceas,

Dar in cea din urma-Ti clipa, citi din ei au mai ramas?

Petru, insasi temelia, peste care ai cladit,

Pina-n zorii diminetii, de trei ori te-a parasit.

El, care minat de Duhul, drept Cristos Te-a declarat,

Cind au aparut strajerii, iute Te-a abandonat.

Se-ascunsese in multime si de teama-adinc cuprins,

El s-a lepadat de Tine, de trei ori, spre-a nu fi prins.

Si Ti-a fost atit de-aproape, ii vorbisesi fata-n fata,

Chipul Tau, oglinda Slavei, il vedea de dimineata,

Peste zi sorbea Cuvintul, ce-l primea gura la gura,

Si ii talmaceai vorbirea, sa capete-nvatatura.

Chiar puteri i-ai dat, s-aline, sa aduca vindecare,

Demonii, doar cu o vorba, i se-aruncau la picioare.

Da, Ti-a fost trei ani alaturi, Ti-a recunoscut sorgintea,

Dar la prima incercare, a fugit si-a pierdut mintea.

"Doamne, cu Tine sunt gata-n temnita sa merg, la moarte !"

Asa Iti spunea, dar frica, nu il duse prea departe.

Insa Tu, dulce minune, scump al dragostei izvor,

Il stiai mai dinainte, dinaintea tuturor.

Si-ai ingenunchiat in fata Tatalui, pentru a-I cere

Pentru Petru, o credinta ce in veacuri nu va piere.

Si-au trecut de-atunci milenii, Tu Te-ai inaltat la cer,

Si-ai lasat uimita-o lume, invelindu-Te-n mister.

Si dupa atitea veacuri, dupa-atitea mii de ani,

Vin si eu la poala crucii, in gradina Ghetsimani.

Stiu, nu Ti-am atins vesmintul, fata-n fata nu am stat,

Din izvoru-ntelepciunii, vorbe nu am ascultat.

Petru cind umbla cu Tine, el vazindu-Te-a crezut,

Dar eu vreau sa cred in Tine chiar daca nu Te-am vazut.

Azi mi-e inima zdrobita, incercarea-i mult prea grea.

Doamne, roaga-Te la Tatal si pentru credinta mea !

Slaba sunt, da-n slabiciune Tu sa iti arati puterea,

Pacea Ta sa m-ocroteasca si sa imi alini durerea.

Vreau, prin foc, prin valea mortii, eu sa umblu prin credinta

Si de esti cu mine-alaturi, ma indrept spre biruinta !