Poezie Cuvântul Înţelept

Azi a fost o zi de lacrimi, zi de chin şi de durere,

Şi în ghiara disperării, inima mi-o simt cum piere.

Duhul mi-e mâhnit de moarte, oasele mi se usucă,

Plâng tristeţea mea amară şi-am în piept un dor de ducă.

Să mă-nalţ deasupra zării, în abis să mă scufund,

Să mă pierd în depărtare, în nefiinţă să pătrund.

Azi a fost o zi de lacrimi, dar va fi şi mâine-o zi.

Cine ştie până mâine, peste noapte ce va fi?

Poate mâine va fi pace şi va fi o zi cu soare,

Şi pe creştet îmi vei pune mâna plină de-ndurare.

Poate mâine, fără lacrimi, îmi va trece-o zi întreagă,

Dar şiragul meu de zile, cine stă să-l înţeleagă?

Plâng şi strig şi parcă-n zare nu se vede nici un semn,

Nu tresare nici o piatră, nu se-nmoaie nici un lemn.

Dar apoi din nou ’nalţ capul, inima mi-o pun în piept

Şi ascult ce vrea să-mi spună, prin Cuvântul Înţelept:

„Multe planuri, omu-şi face, singur, el în mintea lui,

dar acel ce se-mplineşte, este planul Domnului.

Multe căi par bune-n viaţă şi frumoase la privire,

însă, dintre ele, multe, te vor duce la pieire.

Dar încredinţează-ţi planul, chiar în mâna Domnului,

şi-ţi va izbuti lucrarea, mai bine ca orişicui.

Pune-ţi doar în El nădejdea şi credinţa şi iubirea

căci atunci şi azi şi mâine, vei afla ce-i fericirea !"