Poezie Sonetul Învierii (1)

Sonetul Învierii



După ce-a trecut ziua de-odihnă, cea de Sabat

În care Isus Domnul, S-a odihnit în mormânt,

Aşa după cum spusese mai-nainte prin Cuvânt

A treia zi de dimineaţă, din moarte El a înviat.



Şi când femeile în zori, s-au dus la locul sfânt

Cu mir şi miresme, ştiind că El fusese îngropat,

Au văzut mormântul gol, căci fusese desigilat

Domnul înviase, ca să fiinţeze Noul Legământ.



Murind pentru păcat a-nviat pentru neprihănire

Ca să arate lumii noastre, şi lumilor din Univers

Cât a fost de grandioasă nemărginita Sa iubire.



O, şi cât a fost de vast nemijlocitul Său demers

Pe lângă omul păcătos ca să-I acorde mântuire

În jertfa-I neprihănită, opusă muritorului invers!



Flavius Laurian Duverna

29 iunie 2012