Poezie DARUL IUBIRII

Te iubesc atât de mult,

Încât din nemurire,

Am coborât jos pe pământ

Ca să-ţi dau de ştire:

Pentru păcatul tău, născut

Din a Evei coapsă,

Cerescul Tată a cerut

Moartea, ca pedeapsă.

Dar dragostea ce Eu ţi-o port,

De eşti bun sau rău,

M-a făcut ca să plătesc

Eu în locul tău.

Pe drumul suferinţei

Eu crucea ţi-am purtat,

Batjocorit şi singur,

În marea de păcat.

La Golgota, pe cruce,

Am suportat calvarul,

Dar dragostea din suflet

Mi-a îndulcit amarul.

Să ştii: acum eşti liber

Ca să-ţi alegi destinul.

Dulce ca şi mierea,

Amar ca şi pelinul.

Ţi-am pus acum în faţă

Şi binecuvintarea

Şi-ntunecat, blestemul,

Ca să le-auzi chemarea.

Ţi-am spus: alege viaţa

Ca să traiesti în pace!

De vrei pecetea morţii,

Eu nu mai am ce-ţi face.

Alege-ţi veşnicia

Alături de Părinte!

Trăieşte în Lumina

Născută dinainte!

Tu nu eşti fiu al nopţii

Ce vrea sa te strivească.

Eşti fiu al bucuriei

În matca ta firească.

Ţi-am dat în dar iertarea.

Întinde braţul tău.

E darul fără plată

Făcut de Dumnezeu!