Poezie Iubirea Imparateasca

Când tainic s-a deschis în întuneric

Atotvăzătorul, imensul ochi himeric

Pleoapa -Universul, s-a mişcat cu greu

A Unului UNUL Veşnic Dumnezeu



2

Acesta a fost primul gând- o constatare

Şi-a fost de-ajuns să înceapă să vuiască tare

Să se zvârcolească în Sine instantaneu

Mulţimi de gânduri, ca înr-Unul Dumnezeu!



3

-Dar nu sunt singur! Lângă Mine a înmugurit

O Energie asemănătoare şi infinitul a hăuit

El Mi-este Fiu ce-a izvorât din Mine-stea

3Iubire! Iar gândul ca un Duh,îl străbătea!



4

Şi dintr-o dată, fulminantă,o iluminare

Le arată că SUNT TREI în fără dezbinare

PUTERE; INTELIGENŢĂ şi IUBIRE

Dintru început TREIME în fără despărţire!



5

Cu Inteligenţă, PUTEREA , Tatăl Dumnezeu

Se învăluie în Iubire, şi creează mereu

Şi de atunci croiesc proiecte şi programe

Matriţe, tipare primordiale, genoame.



***



6

Ce atâţia bolovani fierbinţi ori prea reci?

Să potrivim unul să fie al Tău pe veci,

Prea Iubit Fiul Meu, să fie leagăn, legământ

şi această stea- să se numească şi Pământ



7

Şi a început s-o împodobească cu Lumină

Să poată să se vadă frumuseţea-I deplină!

Şi rând pe rând Domnul cu migală a făcut

Apele, vieţuitoarele, cum a zis la început.



Creatorul (către Terra):

8

-Te-am dăruit Fiului Meu spre bucurie

Dorind ca alta în univers să nu mai fie

Ca tine, atâta de frumoasă, dar acum

Iată-Mă îndrăgostit, pe acelaşi drum.



9

El- Fiul, Duhul şi cu Mine suntem UNUL

Nu te lua după câte urlă taifunul

SUNT în aşteptare ca să-ţi simt sărutul

Tu-l ştii, doar ţi-am trimis aseară vântul!



***



10

Stihii din toate părţile, din Nemărginit

Aflau de marea dragoste ce s-a ivit

Veneau şi răscoleau cu puterile lor Pământul

Crezând că-I pot strica Domnului aşezământul.



11

Ţâşneu vulcani, munţii se prăvăleau în mare

Marea dezlănţuită rupea zăgazuri în disperare

Pietre colţuroase, arzând se prăvăleau în văi

Fierbeau oceanele, se răcoreau apoi cu ploi



12

Alteori, se potopeau din cer foc şi pucioasă

Toată întinderea, mai mult decât vezi, era arsă

Gemeau prelung şi munţii, se aşezau mai bine

Prin faliile mari sau mici, despicate de genune.



***



13

Deodată glas de Tunet din ceruri a tunat

Iar marea îngrozită îndată s-a astâmpărat

Ordine! a poruncit, limită a pus Stăpânul lor

Peste tot ce clădise cu dragoste, cu dor.



14

Apele dulci şi-au descoperit în fine calea

Ocolind munţi şi dealuri, urmându-le valea

Alteori tainic, pe sub pământ unduind

Spre Marea cea mare, neobosit vălurind.



15

Aveau în ele sămâţa mişcării, a regăsirii

Şi totodată cea de răsfirare, a risipirii

Şi cât ar vrea Cel Rău să se împotrivească

Nu poate strâmba Legea Lui, dumnezeiască.



16

Cu varga în Sfântă Mâna dreaptă a Sa

Avea de acum doar semn să dea

Şi tot ce închipuia, tot ce gândea

Sub ochii Săi magnifici se întrupa!



17

Pădure, vale, râu şi orice vietate

Se întrupau sub Verbul Său cu toate

Cer poleit cu stele, paşnic strălucea

Peste întreagă, această vie avuţie a Sa.



18

Şi peste această fremătare-VIAŢĂ

Peste acest mister învăluit în ceaţă

Născute din visare şi profund iubit

Dragul -din sfânt Izvor a izvodit.



19

El străbătea pustietăţi şi negurile întinse

Din constelaţii neştiute, ştiute, Necuprinse,

În nici o parte a infinitului, pe unde colinda

nu găsea o alta, mai frumoasă decât Ea.



20

Paşi grei ca viforul, ori paşi de adieri

Cutremurau sau mângâiau pădurile ca ieri

El tot pleca şi revenea înamorat mereu

Să-şi vadă iar iubita, ca Unul Dumnezeu.



21

Ca să-L înduplece, să-I stea aproape

Ea începu foşnetul, şi susurul din ape

Ca să-I robească auzul, a început Cântarea

Ce nu se mai termină, cât mişcătoare-i marea.



***



Terra:

22

-Ingăduie-mi, O! Domnul meu, Preasfinte

Să nu Te mai strig azi ca mai-nainte

Te-oi cere cerului prin semn sublim

Să prindă-n noi rotirea, în dans să ne rotim!



Creatorul:

23

-Neprihănita Mea eternă, tu mireasă

Fi-vei pentru dumnezeire prea aleasă

Minune eşti, mireasmă şi surâs, icoană

Izvor de frumuseţi fără prihană.!



Terra:

24

-De ce-ai plecat stăpânul meu şi Domn

De ce m-ai părăsit când păsările dorm

Mi-e dragostea văpaie şi mi-e dor

Să simt iar suflul tău mistuitor.



Creatorul:

25

-Nu te nelinişti, nu te întoarce, tu. -Mi esti,

Frumoasa între frumoasele împărăteşti

Cu arome ameţitoare încântător mă străbaţi

Purtate pe aripile cailor tăi înaripaţi!



***



26

Seara-n câmpie, în amurg, printre flori

Când legănându-le, trece agale duhul, uneori

Auzi cum cântă-n cor pe tot Pământul

Tot ce e viu, de s-a înnoit în cântec vântul.



Terra :

27

Oceanele şi mările pulsează-n desfătare

Iar serile sunt pline de arome şi răcoare

E pace în văzduh, desăvârşită armonie

Efluvii de încântare mă inundă: ce să fie?



28

-E dragostea! Din nou îmi dă ocol

O simt în aer, o respir, vreau să mă scol

Dar, mă cutremură neliniştea trecând

Peste nevinovată, uimirea mea arzând!



29

-Să fie Înţeleptul, dragul meu venit?

Singurătatea din juru-mi, să se fi risipit?

Ah! cum -L aştept! Din slăvile cereşti

să vină cât mai iute... se aude: cine eşti?



Creatorul:

30

SUNT Cel ce ESTE, aerul care-l respiri

SUNT Cel care hrăneşte două firi

SUNT căutatul de firea pământească

SUNT Cel aflat în firea dumnezeiască.



31

SUNT Soare şi lumină, cerb şi ciută

SUNT cerul ce pământul îşi sărută

SUNT bucurie, sunt proaspătul izvor

Vulturi îndrăgostiţi ori porumbei în zbor!



Terra:

32

-Unde prea repede, din nou ai dispărut?

Ori poate mie doar mi s-a părut

Că mă cinsteşti să văd iar Măreţia Ta

O! Domnul meu, nu mă mai încerca...



33

Mi-e frig, e ceaţă, în juru-mi e tăcere

Nu mişcă nici un ram. Apropiere

vreau. Suflul Tău cald doresc pe sân

Alintă-mă copilăreşte, cu Tine să rămân!



Creatorul:

34

-Aşteaptă-mă! Nu te înspăimănta

Aşteaptă-mă! Mai vreau îmbrăţişarea ta

şi-am să-ţi aduc din cer mândră cunună

de stele aurite, cu aurul din altă Lună!



Terra:

35

-Mi-e jale şi mi-e viscol! Întoarce-Te Iubite

Toate în jurul meu se frâng ori cad, ispite

Mă înconjor, m-asaltă, mă seacă în dureri

Mi-e dor de Tine, mă cheamă în primăveri!



36

Dar mi-e ruşine, trupul meu e gol, aşa

Nu pot să mă înfăţişez în faţa Ta

Sunt toată pentru Tine doar chemare,

Şi ochii mei nu se desprind de zare!



Creatorul:

37

-Am să te înveşmântez, iubita mea,

Ca pe cea mai aleasă, mândră stea

Cu cea mai verde mantie sub Soare

Anotimpurile fi-vor cu noi, în sărbătoare!



38

Deasupra, cer senin voi porunci să fie

Şi cât pe dealuri viţa va să fie vie,

Miros de roze, tuberoze şi arome rare

Îţi vor aminti de Domnul tău, pe orice cărare!



Terra:

39

-O! Preafrumosul chip fără de chip

În jurul meu te simt şi mă preschimb

La rându-mi în Împărăteasa Ta,

O! Domnul meu, iubirea Ta veghea!



Creatorul:

40

-Ce mândru azi te-ai îmbrăcat

Cât visul luminat al astei păduri de brad

Şi cât de sfânt este mirosul de tămâie

Ce fruntea mi-o dezmiardă, mă mângâie!



41

Iată! Am ajuns, mirabilă Grădină

În tine voi planta tot ce se îmbină

Cu strălucirea ta, minune, zână

În mijloc voi face să ţâşnească o fântână.



42

Ţi-e trupul răzor reavăn, proaspăt afânat

Şi gata să primească cu sete, neîntârziat

Sămânţa dragostei în fragedă lumină

Mereu aflată-n pregătire de înmulţire lină.



Terra:

43

-Sunt gata pregătită de înflorire

Şi glasul păsărilor îţi dă ştire

Parcă au înnebunit de-atât amor

Trezesc în mine, înaltă vibraţie de dor!



Creatorul:

44

-Îmbogăţindu-te, pe mine mă îmbogăţesc

Şi cât va fi în univers suflu dumnezeiesc

Vei dăinui, iubita mea Cea mai frumoasă

Giuvaer albastru, stea străluminoasă!



45

Holde vor undui pe trupul dulce

Şi-n ierburile-nalte, leii au să se culce

Uitând de foame şi de vânătoare

Seninul înconjurându-te-n splendoare!



Terra:

46

-O! eşti atât de geneos Preasfinte

În imnuri slăvitoare îmi voi aduce aminte

De toate, în zori şi pe-nserat să Ţi le cânt

Cât va fi lumină şi viaţă pe Pământ!



47

Dar vreau dezmierd! Şi iar mi-e dor

ştii că doar în alintul Tău mă înfăşor,

cuprinde-mă cu braţul Tău puternic, tandru

să-ţi simt vigoarea în aromele de leandru.



Creatorul:

48

-Ah!, mândra mea mireasă, mamă, soră

Îmi vine să te-nvălui iar în auroră

Veşminte noi să-ţi pregătesc de nuntă

Căci tot ce te conţine, în tine cântă!



49

Azi am colindat tainica pădure trează

am văzut cum mugurul dorinţei durează,

Lianele îmbrăţişau copacii, ca în basm

Făpturi noi se desprindeau din ele, fantasm.



50

Am străbătut apoi în zori câmpia

Şi-am întâlnit acolo lanul, via

Îmi aţâţase pofta cu-a ei struguri

mi-am amintit atunci, aprinsele ruguri.



Terra:

51

Iar ai plecat... Te caut pe orbeşte

Nu te găsesc şi simt că spaima-mi creşte

Din dulce somn înrourată m-am trezit

Iubitul meu, iarăşi m-ai părăsit?



Creatorul :

52

-Chemarea ta-i în aşteptare cuibărită

Fără să ştii că eşti atât de mult iubită

Înlănţuie-mă cu braţele pe după gât

Şi lasă-mă prelung să te sărut!



Terra:

53

-O ploaie-mi eşti! Pe fierbinţeală când

Te dezlănţui, Tu Iubite, rând pe rând

În mine se deschid într-un adânc şi cresc

Cântări cu totul noi, şi imn împărătesc!



54

Apleacă-ţi iar privirea peste plai

Şi -ai să mă vezi cum sunt: gură de rai

Sunt un copac înmiresmat, un tei

Doar pentru Tine şi pentru ochii tăi.



Creatorul.

55

-Te văd. Tu eşti fără de seamăn

Nu ştiu cu cine să te mai aseamăn

Tu mândră, mamă, soră, cânt

Nu ai egală-n cer, tu eşti Pământ!



56

Când luminau dinspre-năuntru ochii tăi

Ce se făcuseră din mure, doar văpăi

Melos ritmic, slăvitor îmi năvălea-nauz

Că nu puteam să plec sau să refuz...



Terra:

57

-Din chiar a zilei primă, sfântă oră

Mi-e inima-cântec, scăldată-n auroră

Şi în lumină aurie mă-nveşmânt

Iar seara, în pacea Ta adâncă mă cufund!



58

Întinde-ţi aripile peste mine iar

Că-mi simt din nou câmpiile sub jar

Adie-mă cu dragoste şi cu răcoare

Eu sunt iubita Ta, gata să-nfloare.



Creatorul:

59

-În delta fermecată am s-ajung şi însetat

De tandră, unduioasă îmbrăţişare, am să fac

Vijelios să te inunde şi urce-n tine dorul de suit

În miraculosul, pomul vieţii, veşnic înflorit



Terra:

60

-M-am tulburat când s-a apropiat

Planeta Venus, ameninţând ca un păcat

Apele toate mi-au ieşit din maluri

Marea gemea a muget, înfuriată-n valuri.



Creatorul:

61

-Cum ai putut să crezi că voi lăsa

Să fie pustiită, draga, iubita Mea

Când Eu străbat-noptări şi ceţuri dese

S-ajung la tine, pe covoarele-ţi alese!



62

E iarba asta îmbietoare o minune sfântă

E darul meu, cerescul dar de nuntă

Şi văd cum în mătasea de smarald

Se vor cuibări: odor şi drag cu drag.



Terra:

63

-Iubite! ascultă seara-n concert privighetori

Stârnite blând de aştrii Tăi strălucitori

Şi triluri felurite curg, -auzi cum sună

În pliscurile lor urarea: "noapte bună".



***



64

Şi milioanele de ani trecură-n desfătare

Cum trec azi turmele sătule spre culcare.

-SUNT Tatăl Dumnezeu şi pe-astă stea albastră

Face-vom chip după asemănarea noastră!



Creatorul (către Fiu):

65

Aici e locul Tău de veghe, al împlinirii

Aici e locul predestinat al mântuirii

De aici se va vesti în univers c-alungi oftatul

Aici Eşti pururea Prezentul şi Aşteptatul!



Creatorul (către Terra):

66

-Locuitorii tăi, ademeniţi spre taină şi mister

Vor căuta înfocaţi minunile din cer

Cei înţelepţi te vor vedea pe tine alintoasă

Spre Alesul tău cum din privire nu te lasă.



67

Şi asemeni nouă, în alinturi, tămăduitor

Potir scânteietor, cu vin dulce, neameţitor

vor bea,Mă vor sărbători cu albii crini

Crescuţi prinos lângă pădurea de măslini.



68

Te vei topi din nou de dor adânc

De strângere, de zbatere-n prelung

suspin- sub bolta senină, îmbietoare

iar Armonia va triumfa râzând sub Soare!



69

Ai grijă! Depărtat/Apropiat şi Veşnic SUNT

În veşnicie vreau cu mine să te port, Pământ!

Eu sunt zelos şi vreau ca şi prin tine

s-alung din Galaxie întunecimea, cu lumine.



70

Să mă iubeşti cu o dragoste nemaivăzută

Şi neclintită-n ea să fii, precum o stâncă

Dar, ia aminte! Gelozia adesea mă sfâşie

Şi fulgere devastatoare devin atunci, o mie!



Terra:

71

-O! Domnul meu! Tu viaţa mea-n rotire

Printre -nmiite astre, neasemuitul mire

Te-ai tot mărit şi imn de slavă aduc eu Ţie

Celui mai Mărit întru întreaga Împărăţie!



72

Slavă Ţie! că m-ai împresurat cu Lumină

Să niciodată peste mine, nu e noapte deplină

Atunci când o parte mi-e întunecată

Cealaltă tresaltă în lumină împărată.



73

Slavă Ţie! pentru Legile divine

Slavă Ţie! pentru tot ce vine de la Tine

Slavă Ţie! pentru putere şi cârmuire

Slacă Ţie! pentru întreaga Ta zidire.



Creatorul:

74

-Eu voi veni din nou, iubita mea

În puritate înveşmântează-te, în nea,

Voi sosi cu foame mare ca înfometaţii

Să înmulţesc iubirea în tine şi în spaţii.



Terra:

75

-Apropie-Te Doamne, iar ca-n început

Cu dragoste arzătoare şi tumult

În spaţiu, înspre Soare te aşteaptă

Iubita, draga Ta visând, nestrămutată.



Creatorul:

76

-Ţi-e cerul azi prielnic şi este plină vară

Dorinţa mea-I stârnită tot ca odinioară

Cu tunet vin la tine, nu te înspăimânta!

Cu osanale aşteaptă-mă! OSANA!



Terra:

77

-Mi-oi face azi alai din azalee

Te-oi aştepta între dealuri, pe alee

Şi tainic mă voi preface în "nu mă uita"

Eşti Împăratul meu, iar eu iubita Ta!



Creatorul:

78

-Sărută-Mă cu "gura leului" o dată

Şi muşcă-Mă cum "muşcă" o muşcată

Să M-ameţească val parfumat de iasomie

Şi seara iară dor de tine-Mi vie!



79

Tu, cu iubirea Mi-ai stârnit Puterea

Şi mă ademeneşti mereu cu reînvierea

Minunii tale tainice, sub cerul de azur

Eşti loc ales, de altar, eşti gândul pur!



Terra:

80

-Eu locul, Tu Altarul, Imensitate

Tu Domnul, Tu Iubitul, al meu frate

Pe veci Întâiul, Unul şi Alesul

Aici mi-e semănatul şi culesul.



81

Încrederea în Tine este copleşitoare

Şi nicăieri, îţi jur, nu este loc sub Soare

Cuib cald, prielnic vieţii să-mi adun

Dragostei Tale luminoase mă supun!



82

Statornică-ţi voi fi cât universul

Îşi va cânta şi simfoniile şi versul

Pajişte voi fi cu apă curgătoare

Şi trandafirul tău la cingătoare!



Creatorul:

83

-Ştiu că spui adevărul, după alaiul care

Prietenos mă întâmpină pe orice cărare

Înmuguresc de drag pomii înmiresmând

Căci tu adormi mereu cu mine-n gând!



84

Te voi plimba în spaţiu, infinit

Ţinându-te aproape de Lună şi de Soare

Şi-ţi voi aşterne la picioare stele

Să călătoreşti în slavă printre ele!



Terra:

85

-O! Eşti atât de generos Prea Sfinte

În imnuri slăvitoareîmi voi aduce aminte

Pe toate în zori şi pe-nserat să Ţi le cânt

Cât va fi lumină şi viaţă pe pământ! (repetă 46)



Creatorul:

86

-Sunt vesel şi sunt mulţumit

De felul cum Te-am împodobit

Maramă abia ghicită, de amurg

Ţi-acoperă şăgalnic rodu-n părg.



Terra:

87

-Mi-a răsărit, din dorul meu sihastru

În pântec, neştiutul soare albastu,

Mi-e o lumină azurie întreg interiorul

Vibrez în unda Ta, precum fiorul!



Creatorul:

88

-Munţii neclintiţi întru mărirea lor

Stau strajă răsăritului cu dor

Iarpeste dealurile cu meri, pruni

Chipul luminii face iar minuni.



Terra:

89

-Slavă Ţie! pentru candoare şi veşnicie

Pe care o risipeşti cu dărnicie

Slavă Ţie! pentru raza de rămas bun

A Soarelui, ce apune pe tainicul lui drum!



90

Slavă Ţie Celui ce în cale -Ţi foşnesc

De dragoste toţi codrii şi ţâşnesc

izvoarele, apele susură, se bucură

Vieţuitoarele în tihnă Ţi-aduc rugă!



91

Slavă Ţie pentru iubirea învăluitoare

A tuturor văzutelor şi nevăzutelor care

Din Izvorul minţii Tale de Împărat

Au prins contur când viaţă ai modelat!



92

El, numai El este Iubitul, visul, viaţa mea

El e mult Aşteptatul, în zare se zărea

Câmpiile, livezile înfloresc când vine

Albinele se-ntrec în zumzet prin grădine.



93

De atâta drag, de atâta chin

Cresc nebune tufele de rozmarin

Şi de atât al dragostei noroc

Înfloresc lăstarele de busuioc.



***



Terra:

94

-De sărbărori m-ai îmbrăcat în alb

Zvonde cântec se aude în câmpie, dalb

Cu nestematele zăpezii pe obraz

Te aştept Iubitul meu Cel veşnic treaz!



95

Acolo sus, pe piscu-nzăpezit

Spre Tine Doamne m-am dezlănţuit

Dar nu erai, erau doar mândrii zorii

Şi Atotputernicia Ta-n splendorile ninsorii.



96

Te ascultam... Tăcerea Ta m-acoperea

Şi auzem ce n-auzise nimenea

Un cânt sublim de dincolo de spaţii

O simfonie vibratorie, din Constelaţii.



97

-Dă vuiet viaţa în stăfunduri iar

În apele descătuşate, în lacul clar

Se zbenguiesc toţi peştii mici şi mari

Simţurile-mi zboară fără de hotar.



98

-Te iubesc cu iubirea mea curată

Ofrandă mai preţioasă ca o nestemată

Te iubesc, nu ca fecioara, nu ca o femeie

Te înconjor şi te pătrund ca o Idee.



99

De aceea înţeleg prea bine, ştiu

Că tot ce este în univers şi este viu

De Sfânta Mână, dreapta Ta fost-a zidit

Şi toate-Ţi cer din Mână, ciugulit.



Terra (spre sine):

100

Eu am un singur drum...e drumul Său

Dar el, Iubitul, Măritul Dumnezeu

De toate rând pe rând se îngijeşte

Orbitele, pe rând le cercetează, le întăreşte



101

Spre El aleargă sufletul din mine

Spre El alerg, deşi eu ştiu prea bine

Că doar voinţa Lui este poruncă

În toată armonia ce-o risipeşte încă



***



Terra:

102

-Îmbrăţişează-mă! Învăluie-mi întregul

Şi munţii mei de vis, cu aprinere-I sărută!

Suntpe veci a Ta-nfidelitate, doar a Ta

Mă clatin uneori, în aşteptare grea!



Creatorul:

103

-Ţi-e răsuflarea înmiresmată, dulce

Iar gura ţi-este miere, gândul duce

Unde a fost culeasă, în Valea Soarelui

Frumoasa Mea, mândria Domnului.



(variantă 103)

Ţi-e răsuflarea înmiresmată, dulce

Iar gura ţi-e ca mierea curată de aglice

Culeasă cu iubire, din Valea Soarelui

Frumoasa mea, iubita Domnului.



Terra:

104

-Fruntea cu mirt şi aloe mi-o stropesc

Şi simt cum lin mă îndumnezeiesc

La gândul că Tu, de acolo din tării

Iubitul meu, neîntârziat la mine iară vii.



105

Te iubesc ca pe un frate, ca pe un tată

Iubire pură, nemaitrăită vreodată

Slavă Ţie, Osana! Împăratul meu!

Pe vecie Slavă Ţie, Mărite Dumnezeu!



Creatorul:

106

-Tu trebuie să ştii că sunt chemat

În depărtările întunecate, neîncetat

Dar ca chemarea ta de taină-n duh

Imnuri de slavă, ca în altarul tău n-ascult.



107

Slăvit să fii! apele zglobii îmi glăsuiesc

Slăvit să fii! îmi cântă păsările împărătesc,

Slăvit să fii! zic dobitoacele prin behăit

Slăvit să fii, Înveşnicitule, de neajuns iubit!



Terra:

108

-Dar şi tăcerea e o dovadă de iubire

Tot ce mişcă-n mări, oceane, muţi din fire

Tot pe tine, Întâiul, Măritul, Te slăvesc,

Atunci când marea cântă şi ei se înmulţesc.



***



Terra: (spre sine)

109

Pe Tronul Său orbitor, Împărătesc

Din care iubirile nicicând nu isprăvesc

Acolo stă-n mărire şi în unică slavă

Domnul, căruia îi sunt supusă, sclavă.



Spre Creator:

110

-Ţi-s ochii mai strălucitori ca două stele

Iar eu în Tine sunt,- sunt una dintre ele

Tu din întuneric ai măiestrit lumina

Eu sunt lumină albastră, sunt pupila!



Creatorul:

111

-Prin tine vede un ochi al meu frumosul

Ţie ţi-aduc acum îndestulat prinosul

Şi binecuvântarea mea, ca zestre

Să ţi-o aşezi în vastele-ţi ferestre!



112

Eşti plin de daruri, Tu, O! Preamărit

Dar dintre darurile minunate, Nepreţuit

Esteal Vieţii şi al Iubirii sfinte DAR

Revarsă peste toate, Doamne, HAR!