Poezie Foc în vatra părtășiei

"Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie." (Evrei 10:25)



Legaţi, atraşi cu funia iubirii,

O tainică-mpletire de fiori,

Se-ndreaptă către Cortul întâlnirii

Cei transformaţi, supuşi deci înnoirii,

În duh şi-n adevăr închinători.



În vatra veche vin să se adune

Cei ce-au uitat de ale lumii căi;

Se-apropie tăciune de tăciune

Şi, scânteind în duh de rugăciune,

Înalţă către ceruri vâlvătăi.



E taina focului, de când se ştie,

Că un tăciune este stins, înfrânt,

Dacă îl scoţi dintre ceilalţi o mie

Şi-l duci departe de flacăra vie

Abandonându-l undeva în vânt.



Acestui plan cu-amprenta vrăjmăşiei

Să ne împotrivim prin Duhul Sfânt ;

Veniţi cu toţi la vatra părtăşiei,

Să clocotim în focul bucuriei

Şi cerul să coboare pe pământ.



Veniţi, veniţi cu toţi la adunare,

Alăturaţi-vă de alţi tăciuni ;

Singurătatea-i un pericol mare,

Doar părtăşia este salvatoare

Prin focul viu născut din rugăciuni.



Şi nu uitaţi: conform promisiunii,

În vatra-n care doi sau trei vor fi

Şi dacă au foc viu în ei tăciunii,

Însuşi Isus răspunde rugăciunii

Şi-n părtăşie se va împleti.



Amin

Vulcan, 7 aug. 2007