Poezie Se moare din iubire

Se moare din iubire...



Se moare din iubire...încă,

Se scrie poezie şi se cântă

Se aşteaptă Luna să lumineze valea,

Indrăgostitilor să le arate calea.

Se crede încă, în iubirea eternă, monogamă,

Războiul, ura şi minciuna se condamnă.

Se dau luminii lumii, ascunse adevăruri.

Stiinţele exacte neschimbate pururi,

Modificări acceptă, se rescriu.

Sunt oameni care trăiesc pe viu,

Umiliţi, şi lasă de la ei ca să se creadă,

Alţii că sunt grozavi,de fapt propria pradă.

Cum scrie în Sfintele Sripturi...

Atâtea se întâmplă în aste vremuri tulburi,

Se moare de foame încă, în Tara lui Isus!

Multe mai trebuie făcute şi totul nu s-a spus.

Stelele mai tare ard, din drum se-abat,

Pe-alocuri Pământul se îneacă, arde mocnit,

Geme sub greutatea armelor ucigătoare,

Ce ar putea de zeci de ori să îl omoare!

Si, peste tot sunt cei mânaţi în a lor goană,

După avuţii, plăceri, ei seamănă prigoană.

Mâna îşi dau, semnează protocoale, legi produc,

In numele şi pentru cei pe care îi conduc.

N-au dispărut acei ce se cred mai presus,

Incă o dată să-l răstignească pe...Isus!

Dar, să nu uităm, se moare din iubire încă,

Deci totul nu-i pierdut!

Ca mine mulţi sunt cei care, în armonie, cred,

In Bunătate, Iubire şi Speranţă, se încred,

Se zbat în umilinţe, nevoi dar nu se amăgesc,

Ca la-nceputuri să trăiască vor şi timpu-l răsucesc,

Ei ştiu că Adevărul Aboslut e doar în Dumnezeu,

Că suntem trecători pe-aici şi nu-i târziu,

Ca lumea să se schimbe şi să se spele de păcat,

Iar echilibru să revină în tot ce-a fost pătat.

Rămâne Nimicul neschimbat,

Si Totul în bine poate fi schimbat!...

Se moare din iubire... încă,

Se scrie poezie şi se cântă...



02.08.2007