Poezie Nădejdea mea (1)

Nădejdea mea



Nădejde-mi eşti Părinte bun

În orice timp şi-mprejurări,

Când peste mine vin cercări

Atunci e vremea ca s-adun

În suflet lauri şi să-i pun,

Într-o cunună-n desfătări

Culeşi din grele strâmtorări!



Nădejde-mi eşti Părinte mare

În orice vreme când credinţa

La probă-i pusă prin voinţa

Cea sfântă, ca-n examinare,

Să dau dovadă de-ascultare

Privind scumpa făgăduinţă

Că-n Tine, câştig biruinţă!



Nădejde-mi eşti Părinte Sfinte

Şi în problemele-arzătoare

La Tine strig spre rezolvare,

Căci Tu eşti bunul meu Părinte

Care mereu mi-aduci aminte,

De Dragostea Ta iubitoare

Cum Ea răspunde la chemare!



Şi pentru sfânta Ta purtare

De grijă asupra vieţii mele,

Că mă salvezi din orice rele

Te laud Doamne prin cântare,

’Nchinându-mă în adorare

Că-n Dragostea salvatoare,

Ai luat asupra-Ţi vina mare!



Flavius Laurian Duverna

17 octombrie 2012