Poezie Adunarea

Adunarea



Mare lucru adunarea.

Ea face toata lucrarea.

Si in sus dar si in jos,

Adunarea-i de folos.



Castigata e cu truda.

Cu scaderea este ruda.

Dar egalul nu il face,

Daca nu imparti la pace.



Caci zgarcenia-i nebuna,

De n-aduni ea, striga, tuna,

Si te face ticalos,

Ba mai mult te lasa jos.



Insa frate e cu tine,

Daca-i dai ce-i face bine,

Si o ti infofolita,

Sa nu fie auzita.



Da-n ascuns aduni de toate,

Si in sac le ti bagate.

Fedeles, zi dupa zi,

Adunam la ce o fi.



Unii aduna din scriptura,

Si impart invatatura.

Ca e sora ei mai mare,

Ce ii place-n adunare.



Altii aduna pom cu pom.

Sau chiar sufletul din om.

Si il scoate cu mania,

Si vara ei, fatarnicia.



Ca nu sti cum el socoate,

E fatarnic, cat se poate.

De il calci, sau din gresala,

Mania te scoate afara



Din a dragostei trasura,

Ca e sloboda la gura.

Si aduna far'sa sada,

Si pune in sac gramada,



Sufletul tau necajit,

Gata este terfelit,

De-ai fi vrut sa stai in casa,

Si sa nu mai vi la masa,



Cu-n asa frate ce vrea,

S-adune din viata ta,

Ce nu poate dobandi,

Ca cinstit nu pare a fi.



Dar mai stiu si altceva,

Pe unii-i vazui asa

De silitori cand vin pe scara,

S-adune jertfa de seara.



Sau lacrime cazute-n noapte,

Solul le aduna toate.

Si burdufu-l face plin

Pentru Domnul cel divin.



Deci o intrebare frate-

Ce aduni si cat? Se poate?

Azi este chiar sansa ta

Sa-ti dai seama ce-i asa,



De greu sacul tau pe spate?

Cum il duci? sunt azi de toate.

Sac cu lacrime de jale,

Sau de bucurii pe cale,



Sau plin ochi, cu boarfe-aduse

De la cei lasati pe tuse,

Sac intr-un volum imens,

Dar sunt toate fara sens.



Si la usa de intrare,

Cu-asa sac ramai pe cale,

Altii-n cer ei vor intra,

Dar numai cu inima.

Caci in ea au adunat,

Daruri pentru Imparat.



Amin