Poezie albastru

albastru...

fiind, ma-nnec adesea privindu-ma in ochi,

si-mi inghit lacrimile,

caci am murit de-atâtea ori,

când a pierit albastrul,

doar Sfantul meu, m-a mai scapat,

când nici macar n-am meritat,

si mi-a colorat visul,

c-un albastru minunat

si viata El din nou mi-a dat,

cum stie el mai bine sa se-ngrijeasca de mine,



un strop de albastru , imi cânta iar poetul,

un strop de cer, un strop de vis,

atât mi-ai revarsat in inima ,

si sensul vietii mele s-a schimbat,

spre a ma asemana cu tine, cu cerul Tau albastru