Poezie Podul

Podul



Era pe înserat, în zi de primăvară,

Începuse a păli a soarelui lumină,

Cursul din zi spre noapte, îşi urma.

Ai hotărât atunci să faci un pod

Peste pârâul care apa-şi curge,

Prin poarta casei noastre, trece.

O trecere uşoară să-nlesneşti,

Pe podul ce-ai să construieşti,

Spre-a visurilor noastre casă.

A mai trecut apoi o vreme,

De astă-dată-n răsărit de soare,

In fapt ai început a pune, în vară,

Ce ai gândit în astă-primăvară.

Am înţeles aşa, că tu îmi dăruieşti,

Podul pe care ai să-l construieşti!

***

Si ca în alte dăţi, să nu rămân datoare,

Eu m-am gândit la rându-mi, să suspend

Din inimă spre inima-ţi, să întind

O punte care seamănă cu podul.

La talpa ei să-mi zidesc dorul,

Să te învăluie în zi şi noapte,

Spre inima ce-n piept îţi bate.

Să-armez totul cu bune gânduri,

Pilonii din scripturi, în rânduri

Vor sta la temelie, să-l susţină,

Credinţa şi Speranţa, mână-n mână.

Iar cărămizile iubirii, roşii,

Arse în focul pasiunii netrecute,

Drept zidărie la imensele arcade.

In drumul tău să nu te rătăceşti,

Calea ce trebuie, uşor să o găseşti,

Din loc în loc, presar mărgărintare

Drept parapet, pe laterale!

Rup liniştea-mi şi ţi-o trimit agale,

Ca inima-ţi de piatră să străpungă,

In mii de bucăţele să o spargă,

Pe pod, spre Domnul, în sus să curgă.

In drumul ei să prindă rugă,

Răbdarea, bunătatea şi iubirea,

Si mai presus de toate pacea.

Toate împreună lucrarea Domnului,

In noi să-nceapă să zidească,

Cu ajutorul lor, să ne desăvârşească.

***

Apoi pe podul construit cu trudă,

Mâinile-n rugă să-mpletim,

Si Domnului să nu uităm să mulţumim,

Că ne-a-ndreptat aicea jos să construim,

Un pod care în cer s-a prelungit.

Tu cu sudoarea frunţii tale l-ai stropit,

Cu lacrimile mele în şuvoi s-a contopit,

Si împreună-am construit un pod,

Din suflet către suflet a pornit,

Pe mai departe,

Pe noi şi malurile apei le-a unit.



20.07.2007