Poezie Nu-i prea mult... (1)

Nu-i prea mult să mergi la luptă

În armata lui Isus

Chiar de spinii te încurcă

Şi-a ta faţă este suptă

Şi-acei care te-ajută

Sunt puţini - mergi cu Isus!



Nu-i prea mult să dai din toate

Chiar de-ar fi s-ajungi lipsit

Cel ce-a zis că totul poate

Va griji şi zi şi noapte

Şi-ţi va da destul căci... poate

Să-nmulţească însutit !



Nu-i prea mult ca adevărul

Să-l vesteşti în orice loc

Cel ce a urcat Calvarul

Şi-a băut întreg paharul

Va-nmulţi în tine harul

Să rămâi victorios !



Nu-i prea mult să plângi când alţii...

Sfântul nume-l ocărăsc

Să nu uiţi că El ţi-e tată

C-a purtat vina ta toată

Chiar dacă acei din gloată

L-au hulit fără temei...



Nu-i prea mult să laşi în urmă

Un Cuvânt de întărire

Pentru acei trudiţi, din turmă

Cari muncesc, nu stau în umbră

Şi...sperând la o cunună

Ei aşteaptă pe-al lor Mire !



Deci, jertfind, tot pentru Domnul

Răbdând şi luptând smerit

Colo-n slava glorioasă

Dincolo de zarea-albastră

Nu va fi prea mult odată

Să-ţi dea tot ce-a pregătit !



-04.03.2004-