Poezie De ce-i asa...o stie El

De ce ades mi-e dat pe cale

Sa-ndur dureri si fel de fel,

De ce-s lovit adesea oare?

Eu nu-nteleg, dar stie El!



Cand cunoscut-am Adevarul

Si vrut-am sa spun despre El,

Silit am fost sa tac adesea ...

De ce-i asa, o stie El!



Din painea mea am dat altora

Far' sa ma tem ca ma insel.

Rasplata? M-au lovit cu pietre ...

De ce-i asa, o stie El!



Cand m-am luptat cu valul vietii

Si cand era s-ajung la tel,

Ma vad cu barca rasturnata ...

De ce-i asa, o stie El!



Cand moartea lupta pe-ndelete

Sa rup-al dragostei inel,

Raman copii sarmani pe drumuri ...

De ce-i asa, o stie El!



Greu apasat privesc adesea

Calvarul, Crucea si pe Miel;

De ce sunt lacrimi fara vina,

Eu nu-nteleg, dar stie El!



Cand mi-am trait mereu viata

In curatii de porumbel,

Stropit am fost cu murdarie,

De ce-i asa, o stie El!



Eu nu-nteleg, dar cred intr-una

Si cred cu patima si zel,

Ca multe din ce mi se-ntampla

Nu le-nteleg, dar stie El!



Si cand ajunge-voi in ceruri,

Cu Domnul, in al Sau Castel,

M-oi intreba: Cum de-s acolo?

Raspuns la toate-mi va da El!