Poezie PLECAND ACASA...

PLECÂND ACASĂ...



(La despărţirea temporară de

fratele Nicolae Moldoveanu)



Plecând Acasă ai lăsat în urmă

Tezaurul la care ai lucrat

O viaţă-ntreagă să hrăneşti o turmă

Cu melodii şi trai înmiresmat.



Cu darul dat de Cel ce e Lumină

Ai încântat fiinţe – mii şi mii

Dar undele cântărilor şi azi alină

Pe cei ce-s ai lui Dumnezeu copii,



Acordurile line vor da însufleţire

Şi generaţiilor viitoare de creştini

Vor da îndemn la viaţă de sfinţire

La toţi ce-or preţui eternele lumini...



Nici temniţele reci unde-ai fost dus,

Nici valurile mari de-mpotrivire

În stare n-au fost a te rupe de Isus

Pe care L-ai glorificat cu mulţumire...



Titan între titani; vei fi o pildă vie

Pentru acei ce încă sunt aici

Care muncesc cu hărnicie-n Vie

Căci s-au făcut cu Regele amici.



"Laudă Părintelui" ţi-a fost motto-ul

Din fiecare cânt emană har

Ai preţuit pe Cel ce-a dat cadoul

Chiar dac-a trebuit să rabzi calvar...



Te-ai dus acum în veşnica Grădină

O, suflet scump şi jertfitor

Unde te vei întâlni cu opera-ţi divină

Unde-L vei vedea pe-al tău Mântuitor.



Plecând Acasă ai lăsat în urmă

Tezaurul la care ai lucrat

O viaţă-ntreagă să hrăneşti o turmă

Cu melodii şi trai înmiresmat.



George Cornici/ 13 Iulie, 2007