Poezie Vegherea

Vegherea



Când nu veghezi, când nu mai ești atent

Satan, Ucigătorul ,se coboară-atât de fin,

Îți dă puternice lovituri în piept...

Și nu ai pace, nici odihnă, nici alin.



Te lupți, te zbați, ești dezorientat

Și gândurile... gânduri vin grămadă

Ai vrea să vezi ce s-a-ntâmplat...?

Și tot în jur începe ca să cadă.



Adâncă ți-e fisura prin care ai cedat...

Iar omul dinlăuntru-ți strigă: De ce nu ai vegheat?

Acum sunt rob în tine; sunt rob și-s frământat,

Te-ntreb acum într-una: De ce nu ai vegheat...?



Vegherea este starea ce trebuie tot timpul

Căci diavolul dorește să-ți afecteze gândul

Și vorba, și-acțiunea, să plângi neîncetat

De-aceea-ți spun acuma : fii treaz și luminat.



Atent să fii și pașnic în aceste domenii

Căci diavolul trimite în lupta toți demonii

Chiar el ne dă târcoale și luptă ca un leu

Să sfâșie, să rupă, să-i fiu pradă chiar "eu".



Și noi, și voi, și tu să-i cazi în gheară lui

Căci vrea să amăgească proprietatea Tatălui

Cu îndârjire umblă să-i facă vinovați

Dar credincioșii Domnului, fiți tari și-acum vegheați!



Osana Ție, Tată, al nost' Ocrotitor...

Nu ne lăsa-n cădere... dorim ca-nvingător

Să fie fiecare "prin harul Domnului"

Ca să trăim viața în slava Mielului.



Dorim al nost Părinte, ca la Horeb cântarea,

Glasul vorbirii Tale să clatine-adunarea.

Luând cu toți aminte, simțind înfiorarea,

Să simțim,să prețuim și să trăim vegherea.

Amin.