Poezie Ava!

"Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: Ava! adică:Tată!" (Romani 8:15)



Torentul lumii, care e gâlceava,

Îmbie la-mbăiere în păcat,

Dar cel spălat în sânge refuza-va

Căci este fiu, iar Dumnezeu e Ava,

Şi va trăi ca fiu de Împărat.



De-aceea când îşi flutură otrava

Ispita lumii, roată-n jurul meu,

Eu nu mă tem, căci Dumnezeu lupta-va,

El m-a învrednicit să îi zic Ava,

Sunt, aşadar, un fiu de Dumnezeu.



Nu pot fi nici amestecat cu pleava,

Fiind al Domnului bob roditor,

Şi-atunci când trâmbiţa din cer suna-va

Eu, cel ce Domnului Îi zic azi Ava,

Voi merge către Tatăl meu în zbor.



Vulcanul inimii îşi toarnă lava

Când clocoteşte-n rugă şi cântări,

Şi închinarea mea continua-va

Căci Celui ce cu dragoste-I zic Ava

I se cuvin eterne închinări.

***

A Ta este din veşnicie slava,

Puterea şi mărirea-Ţi aparţin,

Şi cât în mine Duhul Tău lucra-va,

În faţa Ta, divine Tată, Ava,

În Duh şi-n adevăr vreau să mă-nchin.



Amin

Vulcan, 11 iulie 2007