Poezie Fiinte spre neant...

FIINTE SPRE NEANT...



Vad in jurul meu cum umbre se perind,

Iar multimi spre neguri se-ndreapta si se-ntind.

Jalea ma cuprinde cand vad cum se strecoara,

Fiinte spre neant usoare se coboara.



Vad mai deslusit in timp ce vremea-mi trece,

Cum omu-n degradare se zbate si petrece.

La Cel ce l-a creat nu ia sa bage-n seama,

De ce-i in vesnicie nu are nicio teama.



Vad cum se perinda in mii de labirinturi,

Cand fapturi de seama se-apleaca catre mituri.

Parasesc Scriptura cu tot ce ea descrie,

Iar viata-si raliaza cu duhul de mandrie.



Observ cum uni-n turn nu stau sa mai vegheze,

Spre Limanul bun nu vor sa mai scruteze.

Interes nu au sa-si duca-n targ talantii,

Pe Domnul sa-L slujeasca pasandu-le de altii.



Multi din cei pretinsi ai crucii slujitori,

La tot ce-i rau in jur privesc nepasatori.

Fratilor in Domnul ce vor sa fie sfinti,

Nu le-ntind o mana cand sunt batjocoriti.



Mantuitorul nostru pe nimeni nu constrange,

Insa vrea cu drag in juru-I a ne strange.

Doreste cu tandrete prin har s-avem de toate,

Cu roduri cat mai bune, mai demne si bogate.

Amin