Poezie Limbajul poeziei...

LIMBAJUL POEZIEI...



Limbajul poeziei e universal

N-are nuanţe de baptist sau penticostal

Îşi are izvorul doar în Scriptură

Povaţa ce-o dă e proaspătă, pură.



Cuvinte, expresii cu grijă alese

N-au alte scopuri sau interese

Decât să creeze în cititor o stare

În care să ’nalţe spre Cer adorare.



Buchetul de gânduri ce-l dă poezia

Îndepărtează din suflete frenezia

Citiţi, dimineaţa, una sau două

Şi veţi surâde ca florile-n rouă.



Confesiunea poetului creştin?

E în Acel ce i-a dat un destin

El scrie cu zel îndemnând la sfinţire

Pe cei implicaţi în sfânta slujire...



Pe el nu-l inspiră un cult sau o formă

(Căci ar rezulta o poezie diformă)

Al lui condei e condus de-un Părinte

Ce e stăpân peste suflet şi minte...



Doar aşa el poate aşterne voios

Rânduri dorite de cel credincios

Şi-aşa rezultă divinele fraze

Luminate cu har de cereştile raze.



Mesajul poetic produce fervoare

În fiinţele de Paradis doritoare

Al lui conţinut e-atât de profund

Că-n el tainele vieţii se-ascund.



În poeme creştine găsim o plăcere

Ce ’nalţă spiritul la mirifice sfere

Când ele sunt scrise în grai carpatin

Rima-i mai dulce iar ritmul mai fin.



Data: 7 Iulie, 2007