Poezie Omul cu ochi de lumină

Cuib

mi-am făcut

în bunătatea şi

credincioşia Ta

ca un vierme în fructul de caisă

de unde pândesc

paşii viitorului.

Sunt privilegiatul clipei

înţeleptul care vede furtuna

omul cu ochi de lumină

şi inima rouă.

În revărsatul zorilor zilei de apoi

mă aşezi pe iarba Dotanului

acestei aripi de timp

strop de speranţă să fiu. Voi fi?

Fântâna mea eşti Tu!

Apele mele sunt

ape nevrute

botează-te Tu în ele

viaţă cu viaţa să-mparţi.

Conectat la rezervoarele cerului

esenţa mea nu se măsoară

în radii de temeri apoase, ci

respirând oxigenul credinţei

pulsez bucuria, speranţa, certitudinea,

zâmbind ca un far în noapte

naufragiaţilor.

Doamne, dă-mi frumuseţea zambilei

ca preţ al îndrăgostirii de Tine!

Uleiul Sfântului Duh

iubire să ardă

în lămpaşul din mine

iar oamenii trandafiri

să devină.