Poezie Ma tem

De-atâta neagră suferinţă gem,

De-atâta zgură din juru-mi, mă tem.

Pentru a lumii răutate plâng,

Când simt ură, aripile-mi se frâng.



Atunci, când nu pot pe cei dragi salva,

Când nu pot, lacrimi grele, alina,

Simt că bolta, pe umeri port,

Parcă sufletul din mine e mort.



Doar în Tine găsim alinare,

De la Tine aşteptăm salvare.

Dacă nu ai fi venit, Doamne, Tu,

Ar fi explodat demult Pământu´



Dacă n-ar fi fost a Ta salvare,

Am pribegi cu toţii fără-ncetare.

Tu, Fiul la moarte,Ţi-ai dat

Ş-ai spălat pe veci al nostru păcat.



O ţintă sublimă-n viaţă ne-ai dat,

Să fim cu Tine-n al Tău Palat.

Să nu mai cunoaştem chinuri, nevoi,

Doar Tu, Doamne, să fii pe veci cu noi.