Poezie Somn ușor

"Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea." (Ps.4:8)



Când bezna nopţii înfăşoară firea

Şi zbuciumul s-a domolit treptat,

Din osteneala care-i e menirea

De când, căzând, respins-a nemurirea,

Trupul se vrea în tihna unui pat.



Dar frământările nu încetează,

Ecoul zilei încă-i persistent;

Din umbre ce pe zid se furişează

Vine neliniştea, de-a pururi trează,

Sunând talanga, rece şi strident.



Ea naşte temerea ce perpeleşte,

Ea udă grijile, să crească mari,

Ea-ţi strânge inima ca într-un cleşte

Şi geană-n geană nu se mai lipeşte,

Iar noaptea-i un neîntrerupt coşmar.



Dar când ţi-e inima de pace plină

Şi aşternutul ţi-e în mâini de Domn,

Când te-nveleşte dragostea divină

Şi-n jur fac gardă îngeri de lumină,

Trupul se adânceşte-n dulce somn.



Veghind în taină, Cerul te priveşte,

Şi îţi trimite mângâieri prin vis

Când trupul în odihnă se topeşte

Şi-n suflet pacea Domnului domneşte,

Iar casa e un colţ de Paradis.



Când bezna nopţii înfăşoară firea

Şi zbuciumul s-a domolit treptat,

Pacea divină stinge răscolirea

Şi eu găsesc odihna şi-mplinirea

În mâini de Dumnezeu, făcute pat.



Amin

Vulcan, iunie 2007