Poezie Cazut am fost

In jurul lui e gol.Pustiu si singur

mergea cu capu-n jos,topit de jale.

Era un om,care de-o vreme-ncoace

abea de se tara,incet,pe-o cale.



Si-n ochii lui ce-i ridica adesea

nu se vedea decat o viata de durere.

O,Doamne,el nu mai era acela

in care Tu-ti gaseai candva placere.



Si era trist si plin de deznadejde,

privea-napoi spre muntele,pe care

doar cu putin in urma el fusese,

dar neveghind,aluneca la vale.



A mers un timp n-acel pustiu,pierdut

de tot ce el iubea mai mult pe lume,

crezand ca a pierdut tot ce-a avut,

pe Cel ce il iubea si propriul nume.



Era murdar,n-avea nimic,doar zdrente

si se privea gemand de suferinta

dar mai demult el nu asa fusese,

ci plin de dragoste si de credinta.



De sus,in urma lui,infiorat

privea Acel ce viata isi daduse

si se gandea in suflet intristat

la tot ce omul pan' acum facuse.



"O,el a stat si-a mers pe drum cu Mine,

l-am invatat si l-am povatuit

si doar stia c-altcineva in lume,

pe el nicicand mai mult nu l-a iubit!



Mi-a fost tovaras.O,si cand tristetea

sau vreo durere mica-l cuprindea

eram cu el si-l mangaiam adesea

si-l sprijineam cand schiopatand mergea.



Eu il iubesc c-o dragoste nespusa,

dar el acum e-n valea de pacat

si merge-n sens opus,cu spatele la Mine,

uitand ca si-nainte tot Eu l-am salvat!"



Si omul ar fi vrut atat de mult

sa se intoarca,caci gemea de dor,

cand se privea era cuprins de bocet

si Il dorea pe-al sau Mantuitor.



"Dar nu,nu pot,imi este prea rusine!

Eu stiu ce mult,ce mult L-am suparat!"

Si lacrimi multe izvorau din mine

si-n drum,acolo jos,m-am aruncat.



-O,Doamne,astazi vad ca fara Tine,

fara iubire si harul Tau maret,

viata mea nu are rost in lume,

sunt un nimic si nu am nici un pret.



si am plans mult,caci nostalgia aceea,

a vremii cand eram doar eu si El

ma mistuia si ma facea sa sufar,

dar eu eram cu spatele spre El.



Si cum stateam,cuprins de-un dor launtric,

am auzit un glas sfasietor

O,da ,Ïl cunosteam atat de bine!

Era chiar El,al meu bun Salvator.



Si m-am intors cuprins de o speranta,

privirea Lui blanda m-a-nvaluit

si sangele-I curgea din maini,din coasta

si a soptit:"Eu pentru tine am murit!"



Plansese mult.Pe fata Lui senina,

urme de lacrimi multe am vazut.

Ah,ma iubea!El planse pentru mine,

mi se-ntampla ceva de necrezut!



Eram pierdut,nu mai aveam pe nimeni,

in lume nu-mi gaseam nici un folos,

dar m-ai strigat,o,m-ai chemat pe nume,

m-ai cautat din nou acolo, jos!



Eu nu am pretuit iubirea Ta cea mare,

Dar jos,cazut,eu am realizat,

ca fara Tine nu-i nimic sub soare,

ca eu sunt mort far' harul Tau bogat.



Imi pare rau de-a mea crunta cadere,

ce m-a durut o,Doamne-atat de mult,

dar vreau ca langa Tine si-n veghere

sa stau de-acum mereu si sa Te-ascult.



Si pentru-a Ta iubire necuprinsa

si pentru harul ce L-ai aratat,

de-ar trebui sa pierd tot ce-am pe lume,

de Tine nu mai vreau sa ma despart!



Amin