Poezie Între valuri

Când ploaia-ţi bate-n geam,

Şi se cutremură pădurea

E cineva ce-ţi spune prin foşnetul de frunze...

Voi fi cu tine-ntotdeauna,

Căci Eu sunt Dumnezeu!

Şi chiar de-n ceasul nopţii

Tu stai şi plângi rugându-te-n tăcere...

Isus este cu tine!

Şi chiar de marea e înspumată,

El e cu tine între valuri.

Să nu te pierzi, să nu te dai bătut,

Căci dintre valuri înspumate

O mână caldă ţi-e întinsă.

Şi vei vedea ce mare-i biruinţa,

Când marea-nvolburată, la Glasul Lui va înceta!

Doar vei privi cu ochii şi vei vedea

Că cei biruitori, sunt doar aceia

Ce orişicât de mare ar fi fost furtuna

Au rezistat cu îndârjire, privind mereu către Isus!