Poezie EXISTA DUMNEZEU (1)

EXISTA DUMNEZEU





Un Creator avem, ce le tine-n functii toate:

Astri, galaxii si stele cu planete suspendate.

Pe El Il poti vedea si-n bobita cea de roua,

In dispersia luminii cand e soare si cand ploua.



Nu-i nevoie sa-L observi prin domeniul Sau ceresc,

Din moment ce tine-ntins rotocolul pamantesc.

Este-nconjurat de ingeri, heruvimi si mii de osti,

Dar se lasa ca prin Duhul sa-L primesti si sa-L cunosti.



Unii vor ca sa-L gaseasca prin formule, ecuatii,

Altii spun ca vor sa-L vada printre astri, constelatii.

Dar tu poti, iubitul meu din complexa Sa natura,

Sa-L captezi, sa-I simti prezenta in adanca ta faptura.



Altii vor ca prin hubloul unei nave spatiale,

Sa-L priveasca cum in glorii El primeste osanale.

Printre ei mai sunt si unii ce nu vor sa-si insuseasca,

Un concept durabil, viu catre cer sa-i insoteasca.



Sceptici din acestia multi cum a fost si Gagarin,

Spun ca navigand prin spatiu pe celestul bol senin,

N-au vazut macar odata o Faptura-asa Divina

Chiar de au semnale-n spatiu de la mii de ani lumina.



Sunt si din aceia care stand asiduu-n cercetare,

Vor pe Creator sa-L vada prin fosile si sertare!

Dar pe El Il poti vedea si-n dulceata ce-o dau pomii,

Dupa cum mai bagi de seama cum Si-a structurat atomii





Prin unirea-n molecule cand a strans frumos atomul,

Pan-a perfectat fiinta concepand s-apara omul.

Vezi Fiinta Sa creasca ce nimic nu neglijeaza

Prin asa perfect, frumos cum le tine si-aranjeaza



A decis ca apa Terrei sa contina oxigen,

Si-a unit-o-n molecula cu alti doi de hidrogen..

Razelor de sus, solare, cu efect distrugator,

Le-a pus stratul de ozon cu efectul protector.

Stele-asteroizi, comete care stau frumos pe bolta,

Ele-si tin perfect traseul cu nimic nu se revolta



Cand esti sincer si il chemi El iti e mereu aproape,

Fara sa-ti mai strici vederea observand prin telescoape.

Este-asa de receptiv nedorind sa Se ascunda,

Daca duhul ti-l acorzi stand cu El pe-aceeasi unda.



Tu nu ai nevoie-odata sa-ti mai conectezi radarul

Daca sincer meditezi cum si-a revarsat El harul,

Cand, pe cruce din iubire ne-a trimis pe Fiul Sau

Sa zdrobeasca-n trupul Lui tot calcaiul Celui rau.





*



Dar prin har nemeritat eu privesc sfios Inaltul

Fiind sigur ca-ntre sfere n-ar putea sa fie altul,

Ce ar fi ca dintre stele sa priveasca catre noi

Si asa sa umple-n multi, golul vietii de apoi.



El e Unic peste tot cum Il simt profund mereu,

Care-mi da incredintarea ca doar El e Dumnezeu!

El e Alfa si Omega cu-nceput far-de-nceput,

Care dupa-Sa dorinta ne-a-ntocmit si conceput.

Doar a Lui Fiinta vie randuieste rostul vietii,

Si ne tine sa nu pierdem, dand un pret, eternitatii.

Amin